Category Archives: suprarealism

profetia lui nostradamus

Standard

În cer va fi observat un foc, ce va duce după el o coadă scânteietoare. Marea stea va arde pentru şapte zile; norul va cauza apariţia a doi sori. Marele buldog va urla toată noaptea, atunci când marele pontif va schimba ţările. Ea va apare înspre nord, nu departe de Tropicul Racului (…) Va avea lungimea a şapte terenuri (…) Va scufunda mari ţări, chiar şi ruinele (…) Comete fără cozi vor umple cerul, navigând în linişte (…) Va fi o mare panică (…) Albinele vor muri, iar conducătorii vor fi neajutoraţi. Nimeni nu va recunoaşte semnele pe nisip. În timpul stelei cu coadă, trei mari prinţi vor fi făcuţi duşmani (…) Mabus va muri în curând, iar oamenii şi animalele vor muri groaznic. Deodată, răzbunarea va apărea, o sută de mâini înfometate şi însetate, atunci când va trece această cometă (…) Pământul se va cutremura foarte puternic (…) Anul marei cifre 7 se va împlini. Va apărea în perioada jocurilor măcelului, nu departe de marea vârstă milenară, atunci când morţii vor ieşi din morminte.

Advertisements

eu cand ma imbat traiesc in mod real intr-un suprarealism expresionist

Standard

Primesc mesaj “hai sa iesim in seara asta”. Pun cizmele cu toc, blugii evazati pulovar negru geaca scurta picioare lungi. Ma intalnesc cu prietenii, un cuplu. In barul Delirium iau o bere Delirium. Gasim masa libera vorbim tare. Brusc Click in capul meu cu switch pe nivelul 2 de constii(E)nta. Dupa o bere consumata. Mesaj: “unde sunteti ca noi suntem aici”. Alti trei prieteni, cuplu si o sora. Parasim veseli masa sa ne regasim cu totii. Moment suspectat de pierdere de fular negru (ziua urmatoare contabilizare pierderi in decursul frecventarii Delirium: patru la socoteala. Pereche manusi lasate pe scaun, pulover rosu dezbracat pe motiv caldura, fular mov dat la schimb pe un alt fular mov unui columbian frumos brunet cu care dansat si apoi pierdut – fularul si columbianul – si bineinteles fular negru. Cam multe. O fi un semn).

Intalnire cu prieteni. Join la masa lor. Discutat “cum adica imbatare dupa o bere”. De fapt uitasem ca mai luasem una. Deci click pe nivelul 3. Auzit muzica Queen, contrazis prieteni: nu, nu e nicidecum Freddie.  Ci e un cor de copii. Nerecunoscut melodia si vocea. Insistat. Brusc dorinta puternica si compulsiva de dans. Sculat de la masa si dansat in spatiul minim dintre banci. Venit doi baieti la mine. Timidul Platon si cinicul Diogene. Diogene ma roaga sa dansez cu prietenul lui timid, datorita timiditatii lui. Cum ma cheama?? Tania. De unde sunt?? Din Rusia, bineinteles (a doua zi ce intotdeauna este o zi explicativa a serii premergatoare prietena ma intreaba de ce mereu Tania? si de ce mereu Rusia? Daca nu e adevarat.)

OK, Tania din RUSIA. Si acestia sunt prietenii mei: din Rusia. Indic pe prietena mea: Natasha, Rusia, nice to meet you. Indic pe prietenul ei: my big boss, Rusia, her husband. Uitat ce am indicat despre ceilalti trei prieteni. Timidul rade beat. Probabil. Tania ia pe timid la dans. Dorinta neasteptata de a domina pe timid. Pus timid pe scaun. Nevoie brusca a Prietenului Diogene cel pletos de a lovi pe Tania cu palma peste cur. Pardon. Amintit brusc ca tocmai mana mea dreapta nu o pot folosi pt aceste ocazii avand-o luxata cu 3 saptamani in urma cand am cazut pe strada si spart sticla de terebentina din punga. Si deci incomplet recuperata. Mana. Sticla complet irecuperata. Folosit mana stanga pentru impins Diogene in gat in mod direct peste masa din spatele lui.  Cazut Diogene pe spate peste masa. Mutre vesele si curioase de jur imprejur. Incurajator. Mi se parea ca aud aplauze. Explicat lui Diogene ca nu-mi pot folosi mana dreapta. Boss-ul si sotia Natasha usor pasivi. Diogene se ridica. Strans Diogene de obraji cu aceeasi mana stanga menghina. Nervoasa ca dreapta mea era inutilizabila. Prieteni care ma aseaza pe scaun. Explicat la toata lumea ca mana mea dreapta nu se simte bine. Nervoasa pe Diogene cel obraznic. Declaratie foarte sincera din toata inima ca dau buzna peste gatul lui cu mana stanga inca o data. Nervoasa pe mana mea dreapta. Fatzait pe scaun nelinistita.

OK, prieteni calmat Tania. Diogene venit cerut scuze foarte binedispus cu zambet. Asigurat iar ca Diogene stie de mana dreapta. Inca o data explicat entorsa. Acceptat scuze dar nu foarte multumita. Amintit fulgerator ca am si picioare pentru Diogene. Vrut ridicat pe ele si ridicat ele insele in aer la nivelul obrazului lui Diogene. Prieteni refuzat actiune Tania si asezat picioarele la loc si pe Tania pe scaun.

Un barbat brunet si frumos (tot ce era brunet parea desavarsit, iar Diogene era blond) vazut pe Tania. Barbat indragostit de Tania. Confirmat ca e si spaniol si arab. Tot ce e spaniol si arab e brunet. Frumos. Tania prezinta pe barbat brunet la masa prietenilor. Rusia, toti. Natasha si boss-ul, si ceilalti 3. Am uitat. Privire ingrijorata din partea prietenilor. Barbat brunet foarte prietenos. Ia pe prietenul boss dupa gat ca doi prieteni. Prietenii usor banuitori. Tania iesit afara cu barbat brunet. Promis la prieteni ca aduce Tania inapoi. Prieteni panicati.

Iesit afara. Grup mare de agenti de paza. Tania prezentata de barbat brunet la toti agentii. Barbat brunet cunoaste toti agentii. Vrea sa-i arate restaurantul lui care e chiar acolo. Aratat carti de vizita cu restaurantul. Dovedit ca e al lui. Dorinta de a revedea pe Tania. Cerut numar de telefon. Dus pe Tania inapoi la prieteni ingrijorati. Tania dat numarul ei. Pacalit pe barbat brunet. Barbat brunet plecat acasa cu speranta.

Bun. Hotarat plecare acasa. Eu ma opun. Contrazis prieteni ca nu e tarziu la 4 dimineata. Imbratisat prieteni. Pe strada o ambulanta ridica o persoana tanara de sex feminin. Dorinta puternica de a ajuta-o in mod concret. Pornit catre persoana tanara. Prieteni oprit Tania sa faca fapte bune. Ajuns la taxi. Imbratisat prieteni inca o data. Ramas cu prietenii Natasha si prietenul. Ajutat urcat in taxi de prieteni. Pe bancheta din spate cu prietena. Amintit de Salsa Club. Insistat ca nu am fost in Salsa Club. Intrebat sofer unde e Salsa Club. Staruit ca trebuie ajuns in Salsa Club. Incercare de convins persoane prezente. Sofer tanar brunet. Vazut prin oglinda retrovizoare zambet sofer tanar brunet. Evaluat sofer tanar brunet. Frumos. Adus aminte Salsa Club. Respingere idee de catre persoane prezente. Brusc dorinta Tania de a conduce taxiul spre Salsa Club. Aplecat in fata catre volan sofer tanar brunet. Sofer tanar brunet usor  speriat. Prieteni reasezat Tania pe fund. Reamintit Taniei ca ea nu are carnet de conducere.  Si ca ar fi prima masina pe care ar conduce-o. Tania recunoaste acest lucru ca fiind adevarat. Tania canta frumos. “Hello, how are you (bisx2), how are you today”. Rugat prieteni sa plece ei sa ramana ea cu sofer tanar brunet spre Salsa club. Prieteni categoric refuza. Vrut dus Tania acasa la ei. Tania insistat acasa la ea. Ajuns acasa la ei. Prietena insistat traversat strada. Facut cu mana la sofer tanar brunet.  Frumos brunet. Sofer facut cu mana lui Tania. Baibai.

ps. uitat cate beri delirium consumate. impresia neclara este ca nu mai mult de trei.

Alta realitate

Standard

Mi se parea ca totul se dilata, creierul imi iesea din cap si ideile navaleau una dupa alta dar a le urmari sirul sau a le exprima devenise cel mai greu lucru de pe pamant, intrucat cuvintele se dilatau si ele si timpul necesar pentru a le da o forma inteligibila dura infinit mai mult decat succedarea lor prin minte. Traiam in mod plenar sentimentul inutilitatii formei si al reintoarcerii la sursa. Brusc m-am hotarat ca trebuie sa scriu, “DATi-MI o fOAiE! Si uN PIX!” am strigat eu convinsa ca trebuie sa inregistrez toata aceasta experienta incredibila ca sa am o dovada a faptului dezintegrarii creierului. Iau foaia si scriu, litere dilatate, mari, eu incercand sa urmez sirul gandurilor, degete care nu ma ascultau, “stiu ce scriu, scriu acum, ce scrii, acum, acum 1,2,3” totul imi devenea clar si se sintetiza in enumerari pe care-mi era greu sa le exprim intrucat ce gandeam acum numai cu mari eforturi imi puteam aduce aminte in secundele urmatoare pentru ca alte ganduri, alte idei ma napadeau. “Am o marturie pentru maine ca sa demonstrez ca mi-am urmarit activitatea creierului, trebuie toate scrise” – scriam eu cu litere de-o schioapa “Pagina 2 – am urmat cu literele din ce in ce mai mari – totul e iluminare, totul e clar, toti te cred NEBUN DAR tu STII ca nu esti” si brusc am simtit cum totul devine normal si incep sa scriu cu litere normale “iata scriu cu litere de marime normala” – scriu eu constiincios in continuare, fapt ce n-a durat prea mult caci deodata o anxietate de moarte m-a cuprins pentru ca imi simteam intr-un mod organic partea de spate-sus a creierului ca o potcoava umflata si incinsa care-mi inclestase capul ca intr-o menghina fierbinte. “Aoleu mor mama mor CE MA FAC aoleu!” lasam eu riguros o panicata marturie scrisa.

Prietenii mi-au luat hartia si nu mi-au mai dat alta, moment in care le povestesc despre calatoria mea la tara, la bunici, printre dealuri, cu masina dinspre Ramnicu-Sarat spre satul numit Plesesti, intr-un peisaj de basm, cu dealuri verzi, paduri, campuri cu flori, pe un drum nepietruit, de tara, spre casa de la tara, de care ma leaga atatea amintiri.

“Trebuie sa ajung acolo!!” am strigat si cum eram pe canapea am inceput sa misc dezlanat mainile si picioarele convinsa ca alerg pe drumul care ma duce spre bunici, spre strabuni. Alerg, alerg, alerg, alerg. Mainile si picioarele se miscau continuu, unde te duci, acasa la bunici, alerg alerg trebuie sa ajung lasati-ma. Alerg alerg pe drum, nu ma opresc. “Stai! Opreste-te! Uite c-ai transpirat!” am simtit o mana care imi stergea fruntea de transpiratie, “Opreste-te, gata, alergi de doua ore”, inima imi batea accelerat, pieptul ma durea si gafaiam din greu, mainile imi erau reci de la agitatie, eu aveam impresia ca chiar alergasem… M-am oprit cu greu din cursa, nemultumita totusi ca nu ajunsesem la bunici. “Gata nu mai alerga, e de-ajuns”

Oprindu-ma din alergat realizez ca aud o muzica in surdina pe laptop, ma concentrez asupra ei si brusc inteleg faptul ca eu sunt PAIANJENUL DIRIJOR, cu multe picioare (cel putin patru), deci am de dirijat o orchestra care de fapt era un solo de disco sau rap, nu mai stiu bine. “Ce face?” ” Dirijeaza!” Dirijam cu toate cele patru membre succesiv cate o mana si un picior, apoi cealalta mana si picior. “Sunt paianjenul DI-RI-JOR!” Franturi din realitatea celuilalt eu, lucid, ce  privea acum paiata necoordonata care devenisem mi se concretizau in izbucniri de ras intrerupte doar de un alt gand alta idee alta viziune ce capata dimensiuni gigantice pe care ma simteam responsabila s-o aduc la viata.

Datorita balansului in care ma angrenase personajul paianjenului dirijor mi se paru deoadata ca sunt imponderabila, ca plutesc in spatiu printre stele, iar pozitia usor incovoiata de pe canapea precum si mainile desfacute m-au convins ca am prins in brate o mare planeta de culoare albastru-verde ca pe o minge imensa si plutesc cu ea in spatiu, noi doua, nedezlipite, ca doua surori, incerc sa explic ca planeta pe care o tin este mama natura si noi doua suntem una, si plutim, plutim, plutim iuhuuu uaau – mi se parea ca vad toate planetele si ca zbor prin galaxii, “Sunt IM-PON-DE-RA-BI-LAaaa”, ma leganam eu prin aer cu planeta mea sora in brate.

Picaturi de ploaie formau pe geam desene figuri ancestrale care-mi deveneau clare ca hologramele tridimensionale gravate in cristale, ingerul ce-si transforma capul in craniu ale carui gauri ale ochilor deveneau ochelarii unui barbat pletos (sa fie oare unul din BeeGee-si? – ma intrebam eu) in stilul anilor 70, care devenea lup sau bufnita ce se transforma iar intr-un cap de zimbru (moment in care am revelatia ca in sangele meu curge cu siguranta sange de dac) “Ah – strig eu intelegand dintr-o data totul – acestia imi sunt strabunii acestia sunt oamenii care au contribuit la ADN-ul meu, am genele lor in mine! Dar de ce oare toti sunt barbati? Barbati, plante si animale este ceea ce vad – descriu eu mai departe viziunea”.

“STIU!! Sunt ele, arhetipurile” – acest cuvant si aceasta noua descoperire mi se parura fantastice si indubitabil geniale.

(va urma)