Category Archives: singuratate

vis despre mumia-fetita si dama de caro

Standard

Eram eu, fratele meu, fetita lui de 12 ani, cumnata mea, stateam asezati cu totii undeva afara pe iarba, de jur imprejur case sau blocuri. In spatele nostru un morman de crengi si frunze uscate si putrezite. Cum stateam noi si vorbeam, deodata frunzele din spate incep sa se miste, ca si cand era cineva dedesubt. Ma uit si cu groaza vad ca iese de sub mormanul de frunze, ca dintr-un mormant, o fiinta. Decrepita. Era o fata de vreo 12 ani moarta, care se sculase din mormant si incepuse sa mearga. Hainele erau precum si frunzele, uscate si putrezite, totul era descompus, carnea pe alocuri uscata pe alocuri putrezita, la nivelul gatului si al obrazului se vedeau vertebrele si maxilarul, si inca ceva ciudat, ca un fel de scut de otel minuscul ii acoperea cumva barbia si gura. In loc de ochi avea gauri sau poate inca mai erau bucati ce nu putrezisera de tot, pielea de pe fata ii atarna pe alocuri fasii, dar nu erau urme de sange. Sangele se scursese demult probabil.  Ceva intre mumie si fiinta. Respingator, hidos.

Fratele meu, cumnata si fetita lor au inceput sa tipe, infricosati. Mumia umbla de colo colo ca o epava dusa de ape, nici ea nu stia unde calca si incotro, mirata si ea si parca speriata ca a ajuns nestiut cum in lumea noastra. Acest umblet al ei sovaitor precum un om ce tocmai a orbit provoca in spectator o spaima atat de mare, incat nu doreai decat sa fugi rupand pamantul doar la gandul ca te-ar putea atinge.

Interesant este ca eu eram singura care nu ma simteam inspaimantata si incercam sa-i linistesc pe ai mei: “nu va face nimic, stati calmi”, iar ei vroiau sa fuga dar in primele momente erau pur si simplu paralizati si se holbau la ea.

In mersul ei haotic aceasta creatura a ajuns langa o femeie si a inceput sa se atinga de ea, de fusta ei, sa se agate de ea, sa o miroasa si sa-si miste capul asa cum un bebelus intoarce capul dupa sanul mamei lui. Atunci le-am zis alor mei: VEDETI NU VREA DECAT SA SUGA, O CAUTA PE MAMA EI, ca si cand as fi vrut sa-i linistesc, sa le spun ca nu e periculoasa, ca nu ne vrea raul, ca era doar o fiinta disperata.

Dar ai mei erau asa de speriati ca au luat-o la goana, am gasit o casa, am intrat in ea, si am incuiat usa.

ACUM NU MAI ARE CE SA VA FACA, le-am zis. NU ARE CUM SA INTRE AICI. STATI LINISTITI.

Acest vis m-a trezit la 5 dimineata. Atat de mult m-am gandit la acea faptura din vis, cu sentimente amestecate de mila si repulsie si teama si deznadejde,  incat n-am mai putut sa adorm.

Cine sa fi fost oare??

(Asta de cand am inteles de curand cum iti reconstruiesti masca dupa o lovitura grea de la viata. Adica ajungi pe o treapta anterioara a dezvoltarii personalitatii tale.)

Sa fi fost doamna mea de caro??

DSCF5723 copy

dama de caro

Advertisements

a strange toast to him

Standard

Me to hiM

today i said to myself, “what if i would go to maison du people in st gilles and i will have a beer. st gilles, with that old church which dominating all over the place, with the marocan snack on the other side making the best coffee from bxl or the tasty meat-pie, with the cheap market with such crazy memories i used to make fun about… and to go across on a bruxeloise street, to find a maison bruxelois, old style and un-refurbished (my favorite)… to find a friend of mine, an old friend of mine i once shared with maybe my deepest thoughts…

what if, i said, and there i went, and what do you think, i said to myself, i will drink a beer and i will give an imaginary and grateful toast to the memory of my old but never forgotten friend, to the memory of our time spent together, to whom i confided all my sensibility, all my vulnerability, to whom i confided once maybe all about me, with no restriction.

and here i was, paying a beer, going outside holding my beer, finding a chair and a table, sitting on the chair, enjoying my beer, asking myself, while i was enjoying my solitaire beer, “nevertheless, anA, what was so attractive about this man, what made you so taken up with him, what was the similarity with your father which made you so crazy about… because only the subconscious could have such a force towards you… so the similarity should exists… somewhere…

and i remembered… (guess what it came to my mind?) such a crazy thing, like your black table, a squat red tomato, and me bending on that black table, and you there dominating me, and what else, me in that movie studio, sucking you and your sperm all over my face… and i said again, stunned… WHY?

and while i was enjoying all of these crazy thoughts, what do you thing, just into my sight, ten meters away, walking across the empty market, with a black backpack (the same?!) on the back, with the same big steps, the same rumpled hair, the same concerned air, the same arrogant but vulnerable look… walking next to a shorter friend… it was, yOU. In that moment I stared at you, like you stare at a ghost, and your mind clears all the intellect in the next second and brings up only the instincts, and YOU DONT KNOW. I said WTF is this, and i watched you while you moved away, with that short friend of you along, and my mind was so empty. Of thoughts.

so strange, i said, and i couldnt move, keeping asking myself if there is any truth that if you think very deep about someone, he will appear. so how deep were my thoughts about you?

and in about 2 minutes of being astonished, that ghost of you and your short friend showed up again, holding a bike aside.

i looked at the old clock of the old church across the street of the maison du people bar. it was 20.45. outside – dark. people around – looking like normal and enjoying. just next to my side – two young men talking loud in flemish. looking again for you, your bike and your short friend of you… all disappeared in the dark. a deja-vù feeling overcame me. crazy thoughts: does still have the big black table, does he live in the same old maison where once we ve met. suddenly i felt cold. so cold that my legs began to shake. After my legs i couldnt control my hands’ shudder. After my hands i couldnt control my body shudder. My all body. My heart. I stood up shuddering. Collected my bag, my hands, and my legs. Started walking towards the tram.

today i was in st gilles. to give a toast to an imaginary friend. ive been there. dont know why.

His replay

it’s strange indeed you know… i’ve been thinking about you more than usually this last week, i’ve dreamt about you the other night (can’t remember the content), i often drive close to where i last know that you lived and i wonder if you live there still, today at 6:30pm, driving my bike close to that place, i wondered and imagined seeing you, there, call you or ring at your door and have a beer, like if we were still familiar, and lately i was surprised to have delicious forbidden fantasies with you as a heroine.
And also, i wonder why we don’t stay in touch. I’d prefer to be not that distant.
B.

After reading his answer

deciding that people i really love i should allow them to get closer to me. but keep the distance too. and i cried.

Btw

I think i havnt seen hiM in more than 1 year…

DSCF5528 copy

Two chorists

sorcova… vesela

Standard

Azi noapte te-am visat. Erai din nou mic si te invatam sa-mi canti Sorcova… Ma asezasem langa tine si-ti cantam la ureche incetisor, sorcova, vesela, sa traiti, sa infloriti, ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir, tare ca piatra, iute ca sageata, tare ca fierul… Ma ascultai zambind. M-am trezit brusc aproape ridicandu-ma din pat, ochii izbindu-se de intuneric. De fiecare data dupa astfel de vise primele secunde sunt confuze. Nu stiu unde sunt, nu stiu unde esti… unde esti?

DSCF5260 copy

ursuletul si el

Standard

da, foarte interesant de cateva saptamani bune poate chiar luni ma gasesc intr-o complet de inutila existenta fara forta necesara sa reiau pictura sa creez, imi trag corpul dupa mine ca ceva de care ar trebui sa ma descotorosesc pt ca nu-mi mai foloseste nimic, da, si chiar asa cum se numeste ultima mea incercare de pictura “blocaj” exact asa ma simt acum, de parca stau fata-n fata cu un zid si desi stiu ca dincolo e o lume noua nu am energia sa il trec. de curand am inteles ca pana acum cateva luni – poate chiar un an – ma alimentam cu energie din relatiile dificile si imposibile cu barbati imposibili si dificili, intrucat cei draguti si amabili ma plictisesc. adrenalina pe care mi-o oferea acest gen de relatii complicate mi se parea ca e viata insasi de unde eu reuseam sa imi continuu periplul meu asa-zis interesant si plin de culoare pe  lume.

poate de cand am luat hotararea sa fiu singura, si asta se intampla de vreun an, iata ca ma confrunt cu lucrul de care ma temeam cel mai tare, si anume depresia, pt ca n-am pe nimeni de care sa am grija, n-am pe nimeni pe care sa alin. asadar mi-am luat un ursulet. am simtit ca pe o compulsie ca TREBUIE sa-mi cumpar un ursulet.

m-am gandit ei cacat, am innebunit la varsta asta, dar in ciuda acestui gand rational m-am decis sa-mi urmez ciudatenia faptului de a imbratisa un ursulet la culcare sa vad ce iese, ca pana la urma cine stie, poate apare lumina de undeva. bineinteles ca nu stie nimeni de asta, am spus cuiva ca am cumparat un ursulet si cand s-a uitat ciudat la mine cu coltul ochiului am adaugat ca vreau sa-l fac cadou unui copil, radeam in sinea mea, copilul eram eu. dar atat.

satula de incercarile mele zadarnice de a ma mentine la un nivel de echilibru satisfacator de om matur, m-am hotarat sa-mi urmez fantasma ursuletului. asadar el este pseudo-prietenul care ma asteapta zilnic in camera mea micuta dupa ce ma intorc epuizata de la munca, si cu zambetul lui plin de bunatate ma face sa ma simt ca un debil cand ii zambesc si eu si-l imbratisez. dar asta este, imi asum nebunia. si nu mai spun la nimeni. o farama de constiinta a mai ramas in mintea mea pe care o simt dezintegrandu-se putin cate putin care sa ma faca sa ma gandesc ce dracului e asta… asa ca astept raspuns de o buna bucata de vreme.

si iata ca aceasta a fost prima zi in care intrevad o lumina. ursuletul este barbatul dificil, complex, suferind, nefericit, problematic, care are nevoie de mine, pe care eu il alin, pe care reusesc sa-l controlez, caruia ii ofer afectiunea mea, si el ma rasplateste zilnic si-mi este recunoscator. este ursuletul pe care-l strangeam in brate cand eram mica, cand nu ma strangea nimeni in brate. este ursuletul cu care ma identificam asadar, si-l tratam cum as fi vrut ca ai mei sa ma trateze pe mine. este ursuletul pe care-l controlam, cand infricosata vedeam ca familia scapa totul de sub control. este panaceul dar totdata si otrava, iluzia ca eu pot sa-mi ajut parintii sa fie mai buni, blestemul si obsesia ce ma urmareste ca voi putea vreodata sa indrept asta, ca voi reusi sa fac dintr-o relatie extrem de dificila una extrem de fericita.

interesant ca obsesia si dependenta mea de “ursuleti” ma paralizeaza pur si simplu, nu mai pot sa creez si mi-e greu sa traiesc. realmente, dificil, traiesc suprarealist, intr-o realitate paralela, intru in belele la propriu, era sa intru intr-o belea mare de tot cu barbatul patroanei (iata, inca o relatie complicata!), deci sa-mi pierd serviciul, am dansat inconstienta pe marginea prapastiei,  imi cheltui toti banii, nici nu stiu pe ce, nu tin cont de nimic, nu mai pot dormi, sunt epuizata de la munca, vin inapoi, o iau de la cap, sunt o catastrofa.

dar azi e prima zi cand incepe sa mi se dezlege misterul ursuletului.

conflict

Standard

Neputinta recastigarii puterii, de unde sa o recapat unde sa ma uit dupa ea, satula de mine insami imbatranesc cersesc cu privirea un strop de vlaga sa-mi racoresc buzele uscate intind bratele catre tine si ele se intorc goale caci tu esti eu si eul este iluzie. a te vedea pe tine insuti ca pe un suflet desprins de corpul tau cu o personalitate definita… ce traieste alaturi de tine ce te asteapta zilnic sa deschizi usa. a te iubi si a-ti dori prezenta a tanji dupa tine insuti.  im down…

DSCF5228

blocaj

un tigan avea o casa

Standard

L-a revazut. I-a facut semn cu mana de pe celalalt trotuar, vino, te astept pe partea asta.

– Multumesc ca ai venit. Imi era teama ca nu vii.

Se studiau cu coada ochiului. Arati foarte bine, merci si tu. Pe bune. Merci.

Cand o fi la moartea mea sa-mi chemati ibovnica sa mor cu ochii la ea, sa-mi puie mana sub cap, sa ma-ntrebe de ce zac.

– De ce ai vrut sa ne vedem?

– Buna intrebare. Habar n-am. Probabil ca-mi lipseste feedback-ul tau. Erai ca o oglinda in care ma vedeam goala, in care ma studiam. De-aia vroiam sa ramanem prieteni. Asa cum am vrut de la inceput. M-ai incurcat tu cu jocul tau de-a seductia. Cand m-am trezit in capcana a fost prea tarziu.

Si sa-i las cu juramant pana m-or baga-n pamant sa-mi faca groapa adanc sa nu putrezesc curand, sa putrezesc la opt ani, sa fac voia la dusmani.

– Ma intalnesc cu o fata.

Un tigan avea o casa doi copilasi si-o nevasta, tiganca era frumoasa de-i facea lumina-n casa.

– E bine. Indragostit?

– Nu. Dar e ok.Desi e o provocare pentru ego-ul meu, destul de dificil as putea spune. Tu?

Tiganul cam uricios, uricios si mofturos, mai venea si noaptea beat, mama mea, si-si batea nevasta-n cap.

– Eu nu. E mai bine asa.

La ea nu avusese loc demitizarea pulii. S-a apucat sa-i explice:

– Problema cu mine intr-o relatie e ca fac un transfer de autoritate. Ma las pe mine pe locul doi. Pt oricine ar fi celalalt. Si ma pierd, devin vulnerabila. Problema cu tine a fost ca mi-ai placut prea mult si n-am mai putut sa ma desprind. Si tu nu vroiai o relatie. De aia am plecat.

Tiganca s-a suparat, si-a luat drumul si-a plecat, a plecat la Calafat, cu-n boier s-a maritat.

– Nu-s buna intr-o relatie.

– Cum adica devii vulnerabila?

– Adica asa cum e un copil. Dependent. De dragoste.

– Si asa singura esti mai puternica?

– Da.

Pana cand nu te iubeam, unde ma culcam dormeam, dar acum ca te iubesc nu pot sa ma odihnesc.

– Si nu-ti lipseste sexul?

– Am rezolvat-o. Fac un jacuzzi pe saptamana si am orgasm de fiecare data.

Atmosfera se destinde, rasete, hai ma chiar, pe bune, da, vorbesc serios, cum, cu presiunea aia de la apa, da, cu presiunea dispare tensiunea, rasete, super cool.

– Imi place sa am orgasm cand sunt mai multi barbati prin jur. Bineinteles, ei habar n-au. Imi imaginez.

Rasete iar.

– Bitch! Ma exciti.

Ies din casa sa ma duc, nu stiu incotro s-apuc.

– Ai mai fost in Elvetia la ai tai?

– Da. Cand vii si tu cu mine?

un tigan avea o casa…

Dupa ce l-a revazut, in aceeasi noapte, a avut un vis: se facea ca a deschis usa unui dulap, si pe interiorul ei era legata o fata. Tanara, blonda, slaba, vulnerabila, cu ochii inchisi, aproape moarta. S-a speriat si a inceput s-o dezlege. Ajutor, ajutati-ma a strigat sperand sa vina cineva. A dezlegat-o, a intins-o pe o saltea, i-a facut respiratie, i-a dat palme peste fata, NU MURI, ii striga. Fata a inceput sa respire. A deschis ochii. Era obosita si speriata. Esti ok, culca-te la loc, sunt aici nu te teme, odihneste-te putin pana-ti revii.

A invelit-o si a pazit-o. N-a mai lasat pe nimeni sa se atinga de ea.

Era oare a cata oara cand ii aparea in vis. Sub o alta infatisare. Dar tot ea.

“Cand vii si tu in Elvetia”

Adio draga Nelo eu plec se face seara dar vezi ca lacramioara sa nu-ti mai curga iara.

straina

Standard

 

Batranetea mamei mele ma ineaca intr-o disperare ce hohoteste fara glas inauntrul meu

Instrainata vagaboanda ce-am ajuns, tacuta straina ce-ti intinzi mainile generoase catre straini cat de prost iti joci rolul de femeie

Doar pentru o clipa, ce-ti mai brazdeaza un rid pe chip iti mai bifeaza un gol iti mai adauga o despartire

De tine insati

Straina si instrainata copila dinauntrul tau ce-ntinde mereu mainile

Catre mama,

Sperietoarea batrana n-are nevoie de cuvinte, doar de carpe ravasite ce flutura alandala

Imi miroase trupul a departare imi freamata buzele mama dar batranetea ta mi le acopera

Ma inmoaie ma sugruma ma inchide si mai mult in mine

Intre mine si tine acum nu mai e decat batranete

Instrainata vagaboanda doamna a venit timpul tacerii intortocheate

Al calatoriilor spre inapoi si inainte si din nou

Tic si tac tic si tac iar.