Category Archives: ei psihologii

fascinatia pentru senzatii tari

Standard

Dacă dramele şi haosul au fost constant prezente în viaţa noastră şi dacă, aşa cum se întâmplă deseori, am fost forţaţi în copilărie să ne renegăm sentimentele, avem nevoia la maturitate de evenimente dramatice care să ne trezească sentimentele – dacă mai e ceva de trezit. Aşadar, ca să simţim că trăim, avem nevoie de sentimentul de nesiguranţă, de durere, dezamăgire şi luptă.

DSCF5236

detachment

Advertisements

Alta realitate

Standard

Mi se parea ca totul se dilata, creierul imi iesea din cap si ideile navaleau una dupa alta dar a le urmari sirul sau a le exprima devenise cel mai greu lucru de pe pamant, intrucat cuvintele se dilatau si ele si timpul necesar pentru a le da o forma inteligibila dura infinit mai mult decat succedarea lor prin minte. Traiam in mod plenar sentimentul inutilitatii formei si al reintoarcerii la sursa. Brusc m-am hotarat ca trebuie sa scriu, “DATi-MI o fOAiE! Si uN PIX!” am strigat eu convinsa ca trebuie sa inregistrez toata aceasta experienta incredibila ca sa am o dovada a faptului dezintegrarii creierului. Iau foaia si scriu, litere dilatate, mari, eu incercand sa urmez sirul gandurilor, degete care nu ma ascultau, “stiu ce scriu, scriu acum, ce scrii, acum, acum 1,2,3” totul imi devenea clar si se sintetiza in enumerari pe care-mi era greu sa le exprim intrucat ce gandeam acum numai cu mari eforturi imi puteam aduce aminte in secundele urmatoare pentru ca alte ganduri, alte idei ma napadeau. “Am o marturie pentru maine ca sa demonstrez ca mi-am urmarit activitatea creierului, trebuie toate scrise” – scriam eu cu litere de-o schioapa “Pagina 2 – am urmat cu literele din ce in ce mai mari – totul e iluminare, totul e clar, toti te cred NEBUN DAR tu STII ca nu esti” si brusc am simtit cum totul devine normal si incep sa scriu cu litere normale “iata scriu cu litere de marime normala” – scriu eu constiincios in continuare, fapt ce n-a durat prea mult caci deodata o anxietate de moarte m-a cuprins pentru ca imi simteam intr-un mod organic partea de spate-sus a creierului ca o potcoava umflata si incinsa care-mi inclestase capul ca intr-o menghina fierbinte. “Aoleu mor mama mor CE MA FAC aoleu!” lasam eu riguros o panicata marturie scrisa.

Prietenii mi-au luat hartia si nu mi-au mai dat alta, moment in care le povestesc despre calatoria mea la tara, la bunici, printre dealuri, cu masina dinspre Ramnicu-Sarat spre satul numit Plesesti, intr-un peisaj de basm, cu dealuri verzi, paduri, campuri cu flori, pe un drum nepietruit, de tara, spre casa de la tara, de care ma leaga atatea amintiri.

“Trebuie sa ajung acolo!!” am strigat si cum eram pe canapea am inceput sa misc dezlanat mainile si picioarele convinsa ca alerg pe drumul care ma duce spre bunici, spre strabuni. Alerg, alerg, alerg, alerg. Mainile si picioarele se miscau continuu, unde te duci, acasa la bunici, alerg alerg trebuie sa ajung lasati-ma. Alerg alerg pe drum, nu ma opresc. “Stai! Opreste-te! Uite c-ai transpirat!” am simtit o mana care imi stergea fruntea de transpiratie, “Opreste-te, gata, alergi de doua ore”, inima imi batea accelerat, pieptul ma durea si gafaiam din greu, mainile imi erau reci de la agitatie, eu aveam impresia ca chiar alergasem… M-am oprit cu greu din cursa, nemultumita totusi ca nu ajunsesem la bunici. “Gata nu mai alerga, e de-ajuns”

Oprindu-ma din alergat realizez ca aud o muzica in surdina pe laptop, ma concentrez asupra ei si brusc inteleg faptul ca eu sunt PAIANJENUL DIRIJOR, cu multe picioare (cel putin patru), deci am de dirijat o orchestra care de fapt era un solo de disco sau rap, nu mai stiu bine. “Ce face?” ” Dirijeaza!” Dirijam cu toate cele patru membre succesiv cate o mana si un picior, apoi cealalta mana si picior. “Sunt paianjenul DI-RI-JOR!” Franturi din realitatea celuilalt eu, lucid, ce  privea acum paiata necoordonata care devenisem mi se concretizau in izbucniri de ras intrerupte doar de un alt gand alta idee alta viziune ce capata dimensiuni gigantice pe care ma simteam responsabila s-o aduc la viata.

Datorita balansului in care ma angrenase personajul paianjenului dirijor mi se paru deoadata ca sunt imponderabila, ca plutesc in spatiu printre stele, iar pozitia usor incovoiata de pe canapea precum si mainile desfacute m-au convins ca am prins in brate o mare planeta de culoare albastru-verde ca pe o minge imensa si plutesc cu ea in spatiu, noi doua, nedezlipite, ca doua surori, incerc sa explic ca planeta pe care o tin este mama natura si noi doua suntem una, si plutim, plutim, plutim iuhuuu uaau – mi se parea ca vad toate planetele si ca zbor prin galaxii, “Sunt IM-PON-DE-RA-BI-LAaaa”, ma leganam eu prin aer cu planeta mea sora in brate.

Picaturi de ploaie formau pe geam desene figuri ancestrale care-mi deveneau clare ca hologramele tridimensionale gravate in cristale, ingerul ce-si transforma capul in craniu ale carui gauri ale ochilor deveneau ochelarii unui barbat pletos (sa fie oare unul din BeeGee-si? – ma intrebam eu) in stilul anilor 70, care devenea lup sau bufnita ce se transforma iar intr-un cap de zimbru (moment in care am revelatia ca in sangele meu curge cu siguranta sange de dac) “Ah – strig eu intelegand dintr-o data totul – acestia imi sunt strabunii acestia sunt oamenii care au contribuit la ADN-ul meu, am genele lor in mine! Dar de ce oare toti sunt barbati? Barbati, plante si animale este ceea ce vad – descriu eu mai departe viziunea”.

“STIU!! Sunt ele, arhetipurile” – acest cuvant si aceasta noua descoperire mi se parura fantastice si indubitabil geniale.

(va urma)

vis cu o dilema despre praz si cu alta dilema despre o macheta

Standard

(… continuare)

Apoi am adormit din nou. Visez o alta casa, a lui frate-miu. De data asta eram intr-un fel de bucatarie mare care servea si pe post de dormitor, si de living. Caci erau si doua paturi mari, desfacute, si canapele, si mobila de bucatarie. Era el si mama, care imi arata noile ei achizitii ce constau in niste cearceafuri roz deschis, cu un fel de flori sau trandafiri delicati. Ma gandesc in vis ca daca o sa am bani, o sa-i cumpar niste lenjerie de pat toata de matase, sa se simta ca o regina. Ma gandesc ca ea adora lucrurile astea.

Mama ii zice lui frate-miu sa se duca la piata, sa cumpere ceapa verde. Ii arata un fir pe care il mai are.

– Sa fie exact ca asta.

Era un fir lung de ceapa verde, cu frunzele de un verde inchis.  Frate-miu o contrazice, ca aia nu e ceapa verde, ci e o alta specie de praz, mai subtire. “Din cate stiu – intru si eu in vorba -, prazu e mai gros si are frunza mai deschisa. Asta pare a fi ceapa”. Nu, nu e ceapa, e un praz mai nou aparut. In cele din urma trag si eu concluzia ca da, s-ar putea ca acela sa fie o specie noua de praz, fiind totusi prea lung pentru o simpla ceapa.

Ma asez pe o canapea si-mi vine sa ma masturbez. Apare iar frate-miu si imi strica treaba. Ma resemnez si ma uit pe un calculator. Apare o poza cu o fata ce isi povestea viata. Era un fel de blog. Povestea ca era racita, ca a trebuit sa stea acasa, sa bea ceai si sa ia medicamente. Pusese o poza cu ea cand dormea. Ma gandeam in vis cine i-o fi facut-o, deci nu e singura, ma gandeam. Dau pagina si apare iar fata, venind de la vreun party, cam beata, sifonata, cu trei zgarieturi mari pe obraz. Sangerau. Uau, mi-am zis, trebuie s-o ajut, ma ridic de pe canapea si ma duc direct la ea in casa (…) “Trebuie sa te pansez – ii zic, esti ranita, te dezinfectez”, nu, ma ustura, n-o sa te usture, am o crema speciala, se cheama SAVLON, zi tu frate-miu, ustura crema asta sau nu, nu nu ustura. Era si frate-miu acolo. Apare un tip cu ochii mari, brunet, imi dau seama ca e marocan sau arab, si imi spune ca e un prieten de-al fetei, dar ca nu se potrivesc, ca e greu sa traiasca in lumea asta civilizata asa cum o numim noi, dar nu mai stiu daca lui ii era greu sau ei. Dintr-o data apare si O. care tinea un discurs despre evolutionism, imbracat la costum, statea pe scaun intr-o pozitie intimidanta si sexi, relaxat cu picioarele desfacute si cu o mana sprijinita de o coapsa, ia uite zic in gand ce bine arata, parca era iar mai tanar si iar seducator.

Ma uit pe o masa de langa mine si vad o macheta de casuta, cu multe camere, cu mobila inauntru, curte interioara, zic ce frumos, deodata pe langa curte apare un fel de bucata de carne cat degetul meu mic, un fel de carne lucioasa care se tara pe masa destul de repede totusi AAAAAAAAAAAaaaahhhh tip CE MAI E SI ASTA, ma uit ingrozita (mi-e o scarba totala de viermi, melci rame si alte soiuri de carnuri taratoare) si dezgustata cu ochii cat cepele totusi neputand sa plec de-acolo, deodata specia de carne neidentificata isi capata o forma de un fetus, aaaaaaaaaaaaahhhh, eu din ce in ce mai ingrozita, apar niste manute mici si sub ochii mei terifiati se transforma intr-un bebe mic, strig E UN COPIL E UN BEBE, eu paralizata, bebele cu carnea inca lucioasa mic cat degetul meu mic tot tarandu-se de colo colo se transforma intr-o fetita, cat degetul meu mic de mica, atunci zic SA O INVELIM, i-e frig!! Vreau sa ma duc sa iau ceva sa o imbrac dar CE? Ma gandesc la hartie igienica, macar s-o acopar, poate s-o duc la un om de stiinta sa se ocupe de ea, DE UNDE A APARUT??  Cand sa ma duc, era deja imbracata intr-o hainuta rosie inchis, pantaloni, pantofi, de toate, DE UNDE LE-A FACUT ROST? Ma uit la ea hipnotizata, era o fetita precoce si inteleapta, cam la vreo 6-7 ani, statea de vorba cu cineva mic cat ea in casuta de pe masa.

Ma trezesc.

vis cu un dormitor si cu noua prietena a lui Boris

Standard

Ma aflam intr-o casa despre care stiam ca e a lui Boris. Ma lasase acolo, plecase undeva, urma sa ne vedem mai tarziu. Casa avea doua camere mari. Eram in prima camera, living, cea in care intri de obicei la inceput. In perete, mai ascuns, era o usa, care dadea in dormitor. Am intrat, predomina lemnul, erau paturi de-a lungul peretilor, acoperite de cuverturi rosu inchis. Pe o masuta de lemn ardea un betisor parfumat consumat pe jumatate. Am vazut un radio si l-am aprins, canta o muzica dulce. Dintr-o data imi dau seama ca nu sunt singura in camera. Intr-un pat mai indepartat am vazut pe cineva miscandu-se sub plapuma, trezit probabil de muzica. M-am uitat mai bine si am vazut un cap de femeie, cu parul saten tuns scurt, si mi-am spus: asta e noua lui prietena deci. Am inchis repede radioul si am iesit din camera. In vis imi dau seama ca Boris pusese betisorul parfumat sa arda inainte sa plece si zabovise ceva mai mult in camera.

M-am trezit. Nervoasa si geloasa.

vis cu niste lautari tigani, cu O si cu eu-l nr 2

Standard

L-am visat pe O azi-noapte.

Vad un mesaj pe facebook “care esti prin bxl acum, hai sa ne vedem”, zic “ia uite si la asta trece pe aici si nu-mi zice si mie”, ii scriu mesaj pe telefon, in fine, ne vedem. Locuiam cu mai multi, dormeam pe saltele. Vine, il iau cu mine intr-o casa mare, trebuia sa fac curat. Era si sora lui cu copilul. Ma apuc sa fac curat, cand, pe canapea dormea un caine lup. Nu-mi dau seama si dau peste el. Zic “shit astia nu mi-au zis ca au caine bagamiash”. Lupul se scoala si se da la mine, eu ma faceam ca dau cu carpa pe mobile in continuare, cica sa-mi pastrez calmul, cutu-cutu, ce sa faci frate ca ala si mai indarjit maraia ca o fiara. Tragea nervos de un fel de ata la capatul careia era agatat ceva iar la capatul opus eram eu, dar fiara se apropia si pe mine ma apuca panica, ma urcam pe un scaun inalt, dar lupul deja se freca de mine cu blana, se luase dupa ata si ajunsese la mine, se suia dupa mine pe scaun ii simteam mirosul de caine si blana aspra, ma apucase disperarea.

Ce sa fac?

Il strig pe O “bai frate tu esti tare cu cainii, ia-l p-asta de pe mine, atrage-i atentia”. El: “tre sa plec, am niste treburi de rezolvat”, ma enervez zic: “sa pleci si sa nu te mai intorci niciodata sa uiti ca m-ai cunoscut vreodata. iesi iesi afara IESI! – ii strig”. Cainele, deodata, pe covor pe undeva, statea culcat si maraia. Brusc, galagie afara, se deschide usa, intra puhoi de lume, si niste muzicanti tigani lol. Intra si s-aseaza prin casa, eu: “ce faceti bre aici, pe cine cautati d-stra?” Muzicantii se culcara pe pat, unul langa altul asa imbracati cum erau si cu instrumentele langa ei, cica erau obositi. Lol. Erau cinci la numar. Zic, ce fac eu cu astia, vin si stapanii casei in curand, si astia dorm! Reapare si O in casa, il rog frumos sa plece, vine lume de afara, intr-n casa, unul care-si zicea ofiter le zice la toti: “hai ca va iau in armata, incepe razboiul, toti barbatii pleaca-n armata, parul cam mare, dar ne ocupam noi de el”, unul se roaga de ofiter: “domnu ofiter nu ma luati tocmai maine am afacere si n-am cum s-o las balta, am o padure, lac, prind peste”.

Raman eu cu sora lui O, ma urc intr-un pat, dau peste o inregistrare mai veche pe un mobil poate, in care eu ma intorceam acasa beata si plansa, uitasem mobilul deschis si asta a inregistrat tot: de la cum m-am bagat in pat pana cum m-am sculat a doua zi. O inregistrare ciudata, de parca totul era realitate, eu priveam al doilea eu si al doilea eu venea beata, trista, se baga in pat, pune capul pe perna, atunci eu ii zic sorei lui O: “ia uite-o pe Marylin Monroe”, era mult din atitudinea, machiajul, aerul divei, zic “cacat ce ciudat mi se pare”, ma uit in continuare la “inregistrare”, al doilea eu din fata mea se trezeste complet pierduta, mi se parea o fetita mica fara familie, un sentiment de pustiu si disperare ma invaluie prin empatie, eu-l celalalt plangea, se uita la mine speriata, “nu mai plange scumpa mea draga mea sunt cu tine sunt eu nu mai fi speriata”, o iau in brate. Plang.

Zi end.

vis cu o lebiana si intoarcerea catre mine insami

Standard

Nu pot sa ma mai pierd in brate straine

Ti-a fost dor de mine, imi spui, ti-a fost frica

Pauza de respiratie s-a terminat, imi spui, ai ajuns la un capat de drum vrei sa ma revezi imi spui

Fascinant jocul fascinati ne jucam cu vorbele cu rolurile cu drumurile

Jucariile noastre

Dragostea nu exista imi spui, doar schimbam rolurile intre noi

For entertainment, caci totul e joc imi spui

Joc e si drumul la al carui capat spui ca esti

Eu am trecut pe-acolo inaintea ta vrei sa stii ce-am vazut?

Fantasme cu lesbiene transformate in visuri grotesti

Acelasi joc cu roluri, cuvinte si drumuri fara intoarcere

Confuzie

O lesbiana perfida bogata si urata ma strange cu furie imi vorbeste trufas

Totul e joc iar eu papusa

Nimic obscen, n-o plac desi soaptele ei ostile vibreaza adanc in mine ma aduc aproape de un orgasm complet

Papusa pierduta in brate straine

Inchide in pleoape placerea cand o intorci pe spate

Inexplicabil

Ma duce acasa vrea sa ma adoarma sa se foloseasca de trupul meu sa ma taie-n bucati Hei ce faci nebuno o intreb ingrozita

Ma tranteste la pamant ma acopera cu o esarfa galbena vrea sa ma lege vrea sa tac sa stau inerta

Si groaza starneste nebunia

Ma ridic sedata si o alta persoana puternica ma ia in stapanire nu eu sunt dar puterea ei devine puterea mea ura ei devine ura mea nebunia ei nebunia mea

Credeai ca esti nebuna psihopato vreai sa-mi tai carnea sa-mi scoti excitata ochii si maruntaiele din trup sa le vinzi pe doi bani

Te-ai ars! Ii strig

Nu stia

Nu stiam nici eu

Despre forta ce vine din frica si din groaza

Si ma trezesc ca din morti strang perna cu ura

Ura ei

Pentru ca mi-am pierdut mintile in bratele ei ca niste scoabe

Inexplicabil

Stii de ce nu mai vreau sa te vad?

cand fantasma ta imi tulbura gandurile

Standard

Ma simt eliberat acum ca am incetat jocul nostru de-a iubitii. Eram tensionat si frustrat pe diverse nivele. In acelasi timp multe lucruri din tine m-au implinit si hranit in cel mai pretios mod si sunt trist daca le-as pierde… nu astept sa-mi dai un raspuns acum… dar o sa revin la tine, daca nu o sa ma blestemi forever… caz in care nu stiu ce-as mai putea face…

B.

Cand fantasma ta imi tulbura iar gandurile nu o mai opresc nu mai opun rezistenta ci ma prind in jocul ei ravasitor si adorabil de pervers, construiesc fantezia pe repere de realitate traita deja cu tine. Ma abandonez in propria mea minte, iti aud cuvintele ti-am inregistrat toate gesturile privirea vocea esti viu in sinea mea, te misti, vorbesti, gandesti, ma atingi, ma innebunesti… pe mine sau pe altele… esti robotelul meu gonflabil si sexual pe care il folosesc cum vreau… te programez cum vreau si fac ce vreau cu tine… eu sunt invingatoarea si nu invinsa.. nu esti decat ecoul dorintelor mele si merg atat de departe unde tu cel real nu vei ajunge vreodata… si cu cat mai departe merg si cu cat mintea mea te creaza si te distruge ca sa te re-creeze si cu cat practic mai mult acest deconstructionism al relatiei noastre, al jocului nostru “de-a iubitii”… al realului Boris… paradoxal dar…

… in loc sa ma desprind mai mult de realitate, sa devin o lunatica izolata in propria lume…  ma ancorez mai mult in ea, si ma desprind mai mult de visele pe care mi le-am facut impreuna cu tine.

Aceasta este probabil inimaginabila putere sau energie a fantasmei de a fi capabila sa distruga complet si in acelasi timp sa creeze ceva fabulos, sa-ti ofere poate o noua imagine a lumii, un nou sens al vietii.

Ca orice lucru sublim de pe lumea asta: are partea intunecata, care are forta sa te devoreze complet, sa-ti anihileze intregul eu sa-ti distruga intreaga viata, si partea luminoasa, cu enorma ei energie creatoare si pozitiva, ce are uimitoarea capacitate de a recrea din nimic o lume intreaga. Dar daca noi nu vedem nimic, nu inseamna ca nu este nimic acolo.

Ca si vidul din gaurile negre… care dupa ultimile descoperiri nu mai este un vid, ci plin de o fantastica energie.

Ma las moale in reveria mea asa cum ma lasam in imbratisarea ta calda si ciudat dar cu fiecare fantasma implinita pana la orgasm mai pun o cruce in dreptul tau mai adaug o distanta intre mine, cea care nu ma pot desprinde  – si mine.