Category Archives: familia

ursuletul si el

Standard

da, foarte interesant de cateva saptamani bune poate chiar luni ma gasesc intr-o complet de inutila existenta fara forta necesara sa reiau pictura sa creez, imi trag corpul dupa mine ca ceva de care ar trebui sa ma descotorosesc pt ca nu-mi mai foloseste nimic, da, si chiar asa cum se numeste ultima mea incercare de pictura “blocaj” exact asa ma simt acum, de parca stau fata-n fata cu un zid si desi stiu ca dincolo e o lume noua nu am energia sa il trec. de curand am inteles ca pana acum cateva luni – poate chiar un an – ma alimentam cu energie din relatiile dificile si imposibile cu barbati imposibili si dificili, intrucat cei draguti si amabili ma plictisesc. adrenalina pe care mi-o oferea acest gen de relatii complicate mi se parea ca e viata insasi de unde eu reuseam sa imi continuu periplul meu asa-zis interesant si plin de culoare pe  lume.

poate de cand am luat hotararea sa fiu singura, si asta se intampla de vreun an, iata ca ma confrunt cu lucrul de care ma temeam cel mai tare, si anume depresia, pt ca n-am pe nimeni de care sa am grija, n-am pe nimeni pe care sa alin. asadar mi-am luat un ursulet. am simtit ca pe o compulsie ca TREBUIE sa-mi cumpar un ursulet.

m-am gandit ei cacat, am innebunit la varsta asta, dar in ciuda acestui gand rational m-am decis sa-mi urmez ciudatenia faptului de a imbratisa un ursulet la culcare sa vad ce iese, ca pana la urma cine stie, poate apare lumina de undeva. bineinteles ca nu stie nimeni de asta, am spus cuiva ca am cumparat un ursulet si cand s-a uitat ciudat la mine cu coltul ochiului am adaugat ca vreau sa-l fac cadou unui copil, radeam in sinea mea, copilul eram eu. dar atat.

satula de incercarile mele zadarnice de a ma mentine la un nivel de echilibru satisfacator de om matur, m-am hotarat sa-mi urmez fantasma ursuletului. asadar el este pseudo-prietenul care ma asteapta zilnic in camera mea micuta dupa ce ma intorc epuizata de la munca, si cu zambetul lui plin de bunatate ma face sa ma simt ca un debil cand ii zambesc si eu si-l imbratisez. dar asta este, imi asum nebunia. si nu mai spun la nimeni. o farama de constiinta a mai ramas in mintea mea pe care o simt dezintegrandu-se putin cate putin care sa ma faca sa ma gandesc ce dracului e asta… asa ca astept raspuns de o buna bucata de vreme.

si iata ca aceasta a fost prima zi in care intrevad o lumina. ursuletul este barbatul dificil, complex, suferind, nefericit, problematic, care are nevoie de mine, pe care eu il alin, pe care reusesc sa-l controlez, caruia ii ofer afectiunea mea, si el ma rasplateste zilnic si-mi este recunoscator. este ursuletul pe care-l strangeam in brate cand eram mica, cand nu ma strangea nimeni in brate. este ursuletul cu care ma identificam asadar, si-l tratam cum as fi vrut ca ai mei sa ma trateze pe mine. este ursuletul pe care-l controlam, cand infricosata vedeam ca familia scapa totul de sub control. este panaceul dar totdata si otrava, iluzia ca eu pot sa-mi ajut parintii sa fie mai buni, blestemul si obsesia ce ma urmareste ca voi putea vreodata sa indrept asta, ca voi reusi sa fac dintr-o relatie extrem de dificila una extrem de fericita.

interesant ca obsesia si dependenta mea de “ursuleti” ma paralizeaza pur si simplu, nu mai pot sa creez si mi-e greu sa traiesc. realmente, dificil, traiesc suprarealist, intr-o realitate paralela, intru in belele la propriu, era sa intru intr-o belea mare de tot cu barbatul patroanei (iata, inca o relatie complicata!), deci sa-mi pierd serviciul, am dansat inconstienta pe marginea prapastiei,  imi cheltui toti banii, nici nu stiu pe ce, nu tin cont de nimic, nu mai pot dormi, sunt epuizata de la munca, vin inapoi, o iau de la cap, sunt o catastrofa.

dar azi e prima zi cand incepe sa mi se dezlege misterul ursuletului.

Advertisements

straina

Standard

 

Batranetea mamei mele ma ineaca intr-o disperare ce hohoteste fara glas inauntrul meu

Instrainata vagaboanda ce-am ajuns, tacuta straina ce-ti intinzi mainile generoase catre straini cat de prost iti joci rolul de femeie

Doar pentru o clipa, ce-ti mai brazdeaza un rid pe chip iti mai bifeaza un gol iti mai adauga o despartire

De tine insati

Straina si instrainata copila dinauntrul tau ce-ntinde mereu mainile

Catre mama,

Sperietoarea batrana n-are nevoie de cuvinte, doar de carpe ravasite ce flutura alandala

Imi miroase trupul a departare imi freamata buzele mama dar batranetea ta mi le acopera

Ma inmoaie ma sugruma ma inchide si mai mult in mine

Intre mine si tine acum nu mai e decat batranete

Instrainata vagaboanda doamna a venit timpul tacerii intortocheate

Al calatoriilor spre inapoi si inainte si din nou

Tic si tac tic si tac iar.

 

Prin familie

Standard

Surorile Dumitrescu.

Surorile Dumitrescu iar s-au certat.

(Surorile Dumitrescu sunt in numar de 5, pe numele lor in ordine descrescatoare: Ricuta – cea mai mare, ramasa la vatra in Ramnicu-Sarat, Florica – mama mea, cea care a parasit prima satul natal ca sa se piarda in marele oras, Radita mijlocia, situata in Tamboiesti, un sat de langa Focsani, Jenica – sau Genica, situata in Buzau si Miuta mezina situata de asemenea dupa exemplul surorii number 2, Florica, in Bucuresti. Sunt raspandite prin tara ca boabele de grau, nici departe dar nici aproape unele de altele. Ceea ce nu le impiedica sa-si arunce sageti, asa cum cand eram copii trageam cu teava cu cornet in vecini, si cornetul avea infipt in varf un ac de gamalie. Cam asa si cu surorile Dumitrescu, cu limba ca un cornet ascutit).

Primesc vesti proaspete. Sa rezumam:

Sora Ricuta a fugit de acasa la fiica Adelus din Italia. L-a lasat pe fiul Georgel dormind, si fiul Georgel cand s-a trezit s-a suparat. Pentru ca mama Ricuta a plecat si cu pensia. Si fiul Georgel n-a stiut nimic. Sora lui Georgel-fiul, Iuliana, a condus-o pe mama Ricuta la aeroport.

Sora Lucica din Bucuresti, sora cu Adelus, Georgel si Iuliana, a aflat de parasirea in taina a domiciliului a mamei Ricuta. Intrucat mama Ricuta a fugit si cu pensia dumneaiei (???????) fiica Lucica s-a suparat foarte tare pe mama Ricuta. Intrucat fratele Georgel isi vede de treaba, luindu-si si porc, lasandu-se de bautura si construind galeti.

(De ce a fugit mama Ricuta?)

Sora Miuta e foarte suparata pe sora Florica (mama mea – n.m.) pentru ca nepoata Lucica, fiica mamei Ricuta, fiind la parastas pentru tatal ei, tatal Mitisor, si intalnindu-se cu sora Florica mama mea, sora Florica a tinut-o numai in impunsaturi. De asemenea sora Florica este banuita de sora Miuta ca dumneaiei a invatat-o pe sora Ricuta numai la rele si anume sa fuga cu pensia pusa pe card.

Treaba ei dar nu e frumos.

Sora Lucica, fratele Georgel si matusa Miuta sunt foarte suparati de asemenea pe sora Adelus din Italia deoarece aceasta i-a trimis bani mamei Ricuta sa ia avionul.

Dar de ce a fugit mama Ricuta si l-a lasat pe fiul Georgel dormind?

Si purcelul??

Raspuns la intrebarea daca subsemnata si-a luat sau nu parfumuri frantuzesti: nu!