Category Archives: depresie

ursuletul si el

Standard

da, foarte interesant de cateva saptamani bune poate chiar luni ma gasesc intr-o complet de inutila existenta fara forta necesara sa reiau pictura sa creez, imi trag corpul dupa mine ca ceva de care ar trebui sa ma descotorosesc pt ca nu-mi mai foloseste nimic, da, si chiar asa cum se numeste ultima mea incercare de pictura “blocaj” exact asa ma simt acum, de parca stau fata-n fata cu un zid si desi stiu ca dincolo e o lume noua nu am energia sa il trec. de curand am inteles ca pana acum cateva luni – poate chiar un an – ma alimentam cu energie din relatiile dificile si imposibile cu barbati imposibili si dificili, intrucat cei draguti si amabili ma plictisesc. adrenalina pe care mi-o oferea acest gen de relatii complicate mi se parea ca e viata insasi de unde eu reuseam sa imi continuu periplul meu asa-zis interesant si plin de culoare pe  lume.

poate de cand am luat hotararea sa fiu singura, si asta se intampla de vreun an, iata ca ma confrunt cu lucrul de care ma temeam cel mai tare, si anume depresia, pt ca n-am pe nimeni de care sa am grija, n-am pe nimeni pe care sa alin. asadar mi-am luat un ursulet. am simtit ca pe o compulsie ca TREBUIE sa-mi cumpar un ursulet.

m-am gandit ei cacat, am innebunit la varsta asta, dar in ciuda acestui gand rational m-am decis sa-mi urmez ciudatenia faptului de a imbratisa un ursulet la culcare sa vad ce iese, ca pana la urma cine stie, poate apare lumina de undeva. bineinteles ca nu stie nimeni de asta, am spus cuiva ca am cumparat un ursulet si cand s-a uitat ciudat la mine cu coltul ochiului am adaugat ca vreau sa-l fac cadou unui copil, radeam in sinea mea, copilul eram eu. dar atat.

satula de incercarile mele zadarnice de a ma mentine la un nivel de echilibru satisfacator de om matur, m-am hotarat sa-mi urmez fantasma ursuletului. asadar el este pseudo-prietenul care ma asteapta zilnic in camera mea micuta dupa ce ma intorc epuizata de la munca, si cu zambetul lui plin de bunatate ma face sa ma simt ca un debil cand ii zambesc si eu si-l imbratisez. dar asta este, imi asum nebunia. si nu mai spun la nimeni. o farama de constiinta a mai ramas in mintea mea pe care o simt dezintegrandu-se putin cate putin care sa ma faca sa ma gandesc ce dracului e asta… asa ca astept raspuns de o buna bucata de vreme.

si iata ca aceasta a fost prima zi in care intrevad o lumina. ursuletul este barbatul dificil, complex, suferind, nefericit, problematic, care are nevoie de mine, pe care eu il alin, pe care reusesc sa-l controlez, caruia ii ofer afectiunea mea, si el ma rasplateste zilnic si-mi este recunoscator. este ursuletul pe care-l strangeam in brate cand eram mica, cand nu ma strangea nimeni in brate. este ursuletul cu care ma identificam asadar, si-l tratam cum as fi vrut ca ai mei sa ma trateze pe mine. este ursuletul pe care-l controlam, cand infricosata vedeam ca familia scapa totul de sub control. este panaceul dar totdata si otrava, iluzia ca eu pot sa-mi ajut parintii sa fie mai buni, blestemul si obsesia ce ma urmareste ca voi putea vreodata sa indrept asta, ca voi reusi sa fac dintr-o relatie extrem de dificila una extrem de fericita.

interesant ca obsesia si dependenta mea de “ursuleti” ma paralizeaza pur si simplu, nu mai pot sa creez si mi-e greu sa traiesc. realmente, dificil, traiesc suprarealist, intr-o realitate paralela, intru in belele la propriu, era sa intru intr-o belea mare de tot cu barbatul patroanei (iata, inca o relatie complicata!), deci sa-mi pierd serviciul, am dansat inconstienta pe marginea prapastiei,  imi cheltui toti banii, nici nu stiu pe ce, nu tin cont de nimic, nu mai pot dormi, sunt epuizata de la munca, vin inapoi, o iau de la cap, sunt o catastrofa.

dar azi e prima zi cand incepe sa mi se dezlege misterul ursuletului.

Advertisements

conflict

Standard

Neputinta recastigarii puterii, de unde sa o recapat unde sa ma uit dupa ea, satula de mine insami imbatranesc cersesc cu privirea un strop de vlaga sa-mi racoresc buzele uscate intind bratele catre tine si ele se intorc goale caci tu esti eu si eul este iluzie. a te vedea pe tine insuti ca pe un suflet desprins de corpul tau cu o personalitate definita… ce traieste alaturi de tine ce te asteapta zilnic sa deschizi usa. a te iubi si a-ti dori prezenta a tanji dupa tine insuti.  im down…

DSCF5228

blocaj

ai disparut iar

Standard

imi simt depresia in gat ca pe un nod. inghit in sec sau incerc sa-l ametesc in fum de tigara. nodul ramane acolo oricat fum as inghiti.

boris a revenit, fericit si pasionat ca de obicei. pentru o noapte. ne-am sculat amandoi dimineata devreme ametiti si indragostiti – de noaptea aceea. a vrut sa ma conduca acasa, incepeam lucrul la 7. a vrut sa ma conduca, pentru prima data. in mod neobisnuit, m-a sunat seara, era surprinzator ca o naluca postat in fata casei mele, ma chema afara, sa mergem sa mancam. pentru prima data.

de-atunci nu mai stiu nimic de el.

nu e ceva nou.

– cred ca tu vrei mai mult decat sex – mi-a spus in noaptea aia.

m-am intalnit intr-o zi cu tine pe strada. ma certam in gand cu o sacosa plina, facusem cumparaturi pt cei la care lucrez. m-ai vazut si ai venit dupa mine. am glumit ceva, incercand sa scap de stanjeneala de a te vedea pe tine stanjenit ca m-ai surprins in vesnica mea rutina zilnica. ne-am imbratisat, mi-ai spus cat te bucuri ca ma vezi, si ai plecat. insa toata ziua ce a urmat m-a urmarit acel sentiment penibil de jena. poate era intuitia mea care-mi spunea ca ai fi preferat sa am mai multi bani, si sa-mi schimb profesia. oare e adevarat?

– dragostea e pentru mine altceva decat relatia pe care o avem noi doi. dar nu vreau sa te pierd, esti mult prea pretioasa pentru mine – mi-ai spus de multe ori.

incerc sa pun cap la cap totul, sa inteleg unde vrei sa bati. esti o contradictie constanta pentru mine.

– te joci cu mine – imi ziceai in noaptea aia. nu stiu ce sa mai cred. nu vrei sa-mi spui prin ce ai trecut cat nu m-ai vazut.

– si e rau daca te joci? nu facem toti la fel?

nu vroiam sa sune ca un repros asa ca am completat: mastile ne protejeaza de ceilalti. cu cat ai mai multe masti, cu atat zidul din jurul tau e mai gros si mai greu de strapuns. mastile sunt ca scuturile, le folosim ca sa ne aparam.

nu mai stiu nimic de tine.

a fost ziua cuiva si in ultima clipa m-am decis sa ma duc, cand am vazut ca masca e la locul ei si ca pot s-o folosesc. chipul de dincolo de masca era schimonosit. in general nu merg la petreceri cand sunt in depresie. de ce sa le stric altora cheful? dar mi-am perfectionat talentul de a manui propriile masti.

m-am simtit bine acoperita de propria masca. pentru ca ea a vrajit in locul meu, folosind cuvinte magice si zambete luminoase. am ales cel mai conservator si posesiv si gelos barbat si am plecat cu el.  ce poate fi mai conservator si mai posesiv decat un turc?

pe cine am inselat? pe tine?! tu esti doar un vis. esti o fantasma transformata in cosmar.  esti un cosmar devenit oglinda. in tine imi vad propriul cosmar. durere si fericire, in acelasi timp. un abis din care nu pot scapa.

– de tine ma simt cel mai aproape…

tu mi-ai spus-o… de atatea ori.

am sperat ca pasiunea altui barbat sa-ti intunece stralucirea.

nu suferim mult decat cand pierdem pe cineva drag. cu cat persoana pe care o pierzi e mai importanta pentru tine, cu atat e mai mare suferinta. conform acestei axiome, al carei enunt se verifica si se confirma de fiecare data prin practica, incerc sa-mi spun singura ca nu ai fost important in viata mea, ca ai fost doar o aventura, ca nu-ti pasa de mine, ca am fost doar o distractie pentru tine, si ca fiecare are viata lui si lumea lui.

turcul mi-a cantat la baglama. fara voce. era un cantec frumos si trist. mi-a atins ceva in mine, si ochii mi-au plans.

– e atat de trist…

– e un cantec despre doi iubiti. iubita a murit, si acum inima lui e rupta-n doua. nu stiai versurile, dar ai simtit – mi-a zis el, emotionat.

suferinta e direct proportionala cu importanta pe care i-o acorzi celuilalt.

cand cel pe care-l pretuiesti moare, moare si o parte din tine cu el.

imi spun ca nu am fost importanti unul pentru altul.

si in schimb am in gat un nod de depresie mare cat un pumn.