Category Archives: analiza viselor

vis despre mumia-fetita si dama de caro

Standard

Eram eu, fratele meu, fetita lui de 12 ani, cumnata mea, stateam asezati cu totii undeva afara pe iarba, de jur imprejur case sau blocuri. In spatele nostru un morman de crengi si frunze uscate si putrezite. Cum stateam noi si vorbeam, deodata frunzele din spate incep sa se miste, ca si cand era cineva dedesubt. Ma uit si cu groaza vad ca iese de sub mormanul de frunze, ca dintr-un mormant, o fiinta. Decrepita. Era o fata de vreo 12 ani moarta, care se sculase din mormant si incepuse sa mearga. Hainele erau precum si frunzele, uscate si putrezite, totul era descompus, carnea pe alocuri uscata pe alocuri putrezita, la nivelul gatului si al obrazului se vedeau vertebrele si maxilarul, si inca ceva ciudat, ca un fel de scut de otel minuscul ii acoperea cumva barbia si gura. In loc de ochi avea gauri sau poate inca mai erau bucati ce nu putrezisera de tot, pielea de pe fata ii atarna pe alocuri fasii, dar nu erau urme de sange. Sangele se scursese demult probabil.  Ceva intre mumie si fiinta. Respingator, hidos.

Fratele meu, cumnata si fetita lor au inceput sa tipe, infricosati. Mumia umbla de colo colo ca o epava dusa de ape, nici ea nu stia unde calca si incotro, mirata si ea si parca speriata ca a ajuns nestiut cum in lumea noastra. Acest umblet al ei sovaitor precum un om ce tocmai a orbit provoca in spectator o spaima atat de mare, incat nu doreai decat sa fugi rupand pamantul doar la gandul ca te-ar putea atinge.

Interesant este ca eu eram singura care nu ma simteam inspaimantata si incercam sa-i linistesc pe ai mei: “nu va face nimic, stati calmi”, iar ei vroiau sa fuga dar in primele momente erau pur si simplu paralizati si se holbau la ea.

In mersul ei haotic aceasta creatura a ajuns langa o femeie si a inceput sa se atinga de ea, de fusta ei, sa se agate de ea, sa o miroasa si sa-si miste capul asa cum un bebelus intoarce capul dupa sanul mamei lui. Atunci le-am zis alor mei: VEDETI NU VREA DECAT SA SUGA, O CAUTA PE MAMA EI, ca si cand as fi vrut sa-i linistesc, sa le spun ca nu e periculoasa, ca nu ne vrea raul, ca era doar o fiinta disperata.

Dar ai mei erau asa de speriati ca au luat-o la goana, am gasit o casa, am intrat in ea, si am incuiat usa.

ACUM NU MAI ARE CE SA VA FACA, le-am zis. NU ARE CUM SA INTRE AICI. STATI LINISTITI.

Acest vis m-a trezit la 5 dimineata. Atat de mult m-am gandit la acea faptura din vis, cu sentimente amestecate de mila si repulsie si teama si deznadejde,  incat n-am mai putut sa adorm.

Cine sa fi fost oare??

(Asta de cand am inteles de curand cum iti reconstruiesti masca dupa o lovitura grea de la viata. Adica ajungi pe o treapta anterioara a dezvoltarii personalitatii tale.)

Sa fi fost doamna mea de caro??

DSCF5723 copy

dama de caro

Advertisements

vis cu o batrana lesinata de marimea unui copil si cu o perna

Standard

Continutul manifest al visului:

Un magazin mic (sau farmacie), la care se ajungea urcand pe niste scari de lemn, asemanatoare cu cele pe care le am eu in casa. O batrana vrea sa urce scarile inaintea mea, ajunge sus si lesina. O ajut sa se aseze pe spate, vad langa mine sprijinite de un perete o mama (sau bunica) alaturi de o fetita. Fetita se sprijinea pe niste perne multe. O iau pe cea care era chiar sub capul ei, mica si inchisa la culoare, maro poate, dintr-un material ca un soi de catifea, si o pun sub capul batranei. Batrana avea dimensiunea unui copil. Ma uit la chipul ei si spun: “E palida. Pala”.

Descompunerea visului:

1. Scarile – de multe ori m-am gandit ca mi-e frica sa le urc sau sa le cobor, ca o sa cad si o sa ma accidentez. Scarile sunt inguste, din lemn, si dau in camera de sus. Scarile mele sunt fragile, o parte din balustrada lipseste.  Imi aduc aminte ca la cresa am de coborat si de urcat intr-una scarile, si ca una din profesoare a cazut intr-o zi si si-a rupt piciorul. Si au chemat-o la serviciu din concediu medical, cu piciorul in gips. In acelasi timp ma gandesc ca imi plac scarile intr-o casa. Simt ambivalent si placere si teama.

2. Batrana lesinata de dimensiuni foarte mici – ma gandesc la mamaia, strabunica mea, pe care o ingrijeam cand era bolnava. Apoi ma gandesc brusc la tata, care imi cere bani intruna si ca se poarta ca un copil de care trebuie sa ai grija. La Buna, bunica mea, care mereu l-a ingrijit pe tata ca pe un copil si a sfarsit mica si neajutorata, bolnava de cancer, ingrijita de mine, intinsa in pat. Ma gandesc la cealalta mamaie, de la tara, batrana si mica, la tataia care a murit bolnav de cancer, la mama care si-a cumparat cu banii pe care-i daduse el pentru doctori mancare si si-a umplut frigiderul cand  tataia murea singur in spital. Mi-e teama sa nu fiu ca mama, mi-e teama ca mama o sa fie si ea batrana si mica, si ca n-o sa am destui bani s-o ingrijesc. Alt gand care imi vine este legat de proasta relationare dintre barbati si femei de la noi din familie, ca niciodata n-am avut o imagine pea buna despre barbati.

3. Perna pe care i-am luat-o fetitei de sub cap, fetita ce statea cu mama (sau mamaia) ei.

O prima amintire legata de perna este cum stateam si eu cu mamaia mea si ma jucam cu pernele, si ea imi facea papusi pe care le lega cu cordoane si le invelea in basmale si le imbraca cu bluzite, si mie imi placeau atat de mult, ma jucam cu ele si-mi erau dragi.

Mi-a adus odata o papusa arlechin cadou, cu o fata palida, cu ochii mari si albastri si tristi, imbracat cu un costum de arlechin de catifea neagra (imi aduc aminte ca perna din vis era din catifea), cu un coif de matase pe cap si dantela alba la gat si la maneci.  Ma gandesc ca ma jucam mult cu papusile. Urmatorul gand este ca am cumparat o perna marocana frumos brodata dintr-un targ de antichitati, dar perna din vis era mai mica.

Brusc mintea mea se goleste de ganduri si am ceva ca un blanc, adica nimic, ca si cand s-ar odihni.

Imi vine in minte proverbul “sa nu te pui cu prostul ca are mintea odihnita“.

Atunci ma gandesc ca i-am considerat pe toti din neamul meu ca n-au nici o legatura cu mine, ca-s prosti, intr-un anumit sens. Ca ori sunt prosti de la natura ori sunt prosti ignoranti. Ca singura persoana cu care m-as fi inteles ar fi fost tanti Puica, pictorita, care din pacate a murit prea tanara si n-am apucat sa vorbim. Ca desi pe unii i-am iubit la nebunie, cum au fost mamaia si bunica mea, datorita bunatatii si generozitatii lor, nu mi-au satisfacut nicicand nevoile intelectuale (orice vis duce la lucruri greu de comunicat, si in unele o sa renunt la cenzura numai pt mine insami, nu si pe acest blog, desi voi incerca sa fiu cat mai deschisa).

Ma gandesc apoi ca mi-a parut mereu rau ca nu am facut parte dintr-o familie de intelectuali sau artisti. Si imi revine brusc in amintire cel mai abject episod din copilarie, cand am aflat ca varul meu de la tara G. sodomiza o oaie (sau capra), desi aveam vreo 10-12 ani pe atunci si nu stiam eu ce se intampla, totusi istoria mi-a ramas in amintire ca o cumplita degradare a omului.

Apoi ma gandesc ca preferam sa raman cu mamaia mea de la Bucuresti, decat sa ma duc la tara, unde luam bataie. Ca si mama ma batea, si ea provenea dintr-un mediu violent. Ca la tara e un mediu extrem de violent. Ca am fost prea sensibila pentru a locui la tara, desi n-am aratat-o, dar ca mereu m-am vazut diferita de ei. Ca acum nu mai tin legatura cu nici unul. Ca unul din modurile in care ma izolam in lumea mea de lumea lor era cititul, desenatul sau papusile. Ca mai aveam un alt mod, si ca acela era secretul meu. Iata:

Ca tataia avea mai multe camere la tara, asa cum se fac toate casele de acolo cu mai multe camere pentru oaspeti. Cand eram doar noi copiii, dormeam cu totii intr-o camera, noi intr-un pat si batranii in altul, dar daca veneau mai multi, unchi, matusi, atunci si numai atunci ne repartizau pe fiecare si in celelalte odai ale casei. Iar mie imi placea cu predilectie una din ele, micuta, poate cea mai micuta dintre toate, situata in partea opusa a celei in care obisnuiam sa stam, cu un gemulet mic, cu un pat cu incrustaturi de metal, cu lalele sau ingeri, cu o saltea moale si plapuma alba si primitoare. Ca inchideam usa, si ramaneam doar eu cu patul si plapuma. Ca eram cuprinsa de un soi de frenezie excitata dupa ce inchideam usa, si ma bagam in pat alaturi de plapuma, si-mi placea sa ma joc cu ea ca si cand ar fi fost prietenul meu.

Mai tarziu peste ani nu am mai vazut in plapuma un partener sexual, ci un prieten care ma imbratisa. Dar tot n-am renuntat la plapuma. Ca si acum mi-am cumparat un ursulet cu care dorm, si ca am dormit azi-noapte pe umarul lui. Ca ma simt mai bine cand dorm pe umarul lui, ca am nevoie de el ca de o perna. Ca imi place sa-mi inchipui ca ma imbratiseaza.

Gandul imi zboara la imbratisarile copiilor de la cresa, care nu sunt chiar la fel cu imbratisarile unui barbat, sa-i spun barbatul Zet, care din motive pe care inca nu le-am elucidat ma strange la piept uneori. In sensul ca la Zet simt cum opun rezistenta, poate tocmai de frica atractiei. Pentru ca ar fi o atractie interzisa, Zet fiind insurat.

4. Aici ma gandesc ca “Palida, pala” poate fi un contrast cu pielea lui inchisa, perna fiind inchisa la culoare.

Deodata imi vine in gand ca batrana mica si cu fata palida pot fi eu, copil ce imbatraneste dar care ramane copil, care are nevoie de o perna pe care sa-si sprijine capul, si ma gandesc la posibilitatea CENZURATA ca perna sa fie Zet, reprezentat printr-o perna tocmai din cauza cenzurii ce s-a impus datorita situatiei inadecvate.

Realizarea de dorinta deghizata:

1. as vrea sa-mi odihnesc capul pe umarul lui Zet

2. as vrea sa-l am pe Zet ca partener sexual, ca plapuma din copilarie, care sa ma duca pe anumite culmi (scara), si cu care sa fac sex pana lesin. Sentimentul ambivalent nutrit la vederea scarilor – placere si teama – ca si cazatura batranei ar avea sens si s-ar traduce prin semnalarea pericolului in cazul apropierii mele de dl Zet dar si a atractiei fata de el si de asemenea teama de consecinte.

LOL

vis in autobuz cu 2 copii

Standard

Continutul visului:

In autobuz. Un baiat si o fetita cu mama lor pe scaune. Vorbeau romaneste. Am inceput sa vorbesc cu ei. Autobuzul merge pe o strada frumoasa, in dreapta si stanga copaci.

Vis banal, confuz, fara afect si fara corelatie, si care surprinde. De ce vorbeau in romana daca suntem in B? Voi consemna necritic si fara cenzura ideile care-mi vin cand ma auto-observ.

Descompunerea visului:

1. Copiii: baiat si fetita.

Primul gand care-mi vine in minte in legatura cu acest vis este amintirea unui baietel care ma atinge intr-un mod foarte familiar pe brat, in timp ce coboram scarile intr-un metrou. Nu-l cunosteam, avea vreo 6-7 ani, era insotit de mama lui. Eu si mama lui incepem sa radem. O alta amintire e legata de o fetita pe care o vad de la fereastra geamului meu. Era negresa, la vreo 3-4 ani. Am deschis fereastra si am vazut-o pe ea la geamul masinii, intai se uita nedumerita la mine si un pic speriata, ma uit si eu fix la ea, apoi zambesc, ea zambeste si imi face cu mana din masina. Ii fac si eu cu mana.

Al doilea gand este legat de cenzura pe care mi-o impune constiinta de a nu lasa gandurile libere sa circule, din care cauza nu am nici o idee. Apoi ma gandesc ca nu am copii si ca nu pot sa am. Copilasii din vis nu-s ai mei. Ca F. este copilul meu dar a crescut fara mine de la 8 ani si ca intr-un fel nu a mai fost al meu si nu mai este. Ca si copiii din vis erau ai altora. Brusc ma gandesc la cenzura ca la ceva interzis si mi se face teama de ce o sa descopar inadaratul unui vis. Ca trebuie sa-mi cumpar masa, sa scriu mai confortabil. Ca mi-e frica de Alzheimer. Ca totul a inceput aici cu copiii de cand am inceput sa lucrez pentru Eva. Avea 3 baieti. Nu erau nici ei ai mei. In vis erau 2 copii: un baiat si o fetita. Ma gandesc la baiatul din metrou si fetita din masina. Ca mereu mi-am dorit o fetita. Ca e un fel de magie cu copiii care ma ating. Ca e ca si cum ma atingea mamaia pe spate inainte sa adorm cand eram mica. Ca eu eram a lui mamaia si mamaia era a mea si era bine.

2. Drumul cu masina printre copaci – seamana cu zona unde locuiesc. Ca m-am mutat de curand si-mi place. Ca stau singura si e liniste si bine. Ca-mi place sa merg cu autobuzul si cu trenul. Ca merg deseori cu autobuzul si-l prefer metroului. Ca ma simt ca un sobolan in aerul rece, umed si inchis din metrou. O amintire care-mi vine in minte legata de copacii din vis este Juli, verisoara mea, cu care m-am plimbat recent in parcul de langa casa, care e plin de copaci. Apoi ma gandesc ca, desi Juli e vara cu mine, o simt ca si pe un copil, poate cum ar trebui sa-l simt pe F. daca ar fi aici. Ca exista asemanari intre ei doi: ne desparte aceeasi mare distanta, ne vedem foarte rar, o ajut financiar ca si pe el, ca tin la ea ca si la el, ca incerc sa-i dau sfaturi bune ca si lui. Sunt amandoi apropiati ca varsta, amandoi foarte tineri, la inceput de drum. Ma gandesc ca ea e un substitut al lui F. Cand am invitat-o sa-si petreaca o parte din vacanta aici, a fost ca si cum l-am avut pe el cu mine…

Dupa toate aceasta amestecatura de ganduri, dupa ce dezvolt ideile si “brodez” pe marginea materialului furnizat de vis, simt “miscari de afect” intense inlauntrul meu. Ideile se imbina intre ele in lanturi legate logic. Apar reprezentari legate de contrarii: a avea si a nu avea, masculin-feminin.

Ma gandesc la fetita si la baiat din vis ca la Juli si F. Ca nici ei nu erau ai mei, dar erau romani si aveam acelasi sentiment de liniste atunci cand ma atingeau, ca atunci cand ma mangaia mamaia mea pe spate si ca atunci cand il mangaiam eu pe F.

hm…