Category Archives: ajutor

fascinatia pentru senzatii tari

Standard

Dacă dramele şi haosul au fost constant prezente în viaţa noastră şi dacă, aşa cum se întâmplă deseori, am fost forţaţi în copilărie să ne renegăm sentimentele, avem nevoia la maturitate de evenimente dramatice care să ne trezească sentimentele – dacă mai e ceva de trezit. Aşadar, ca să simţim că trăim, avem nevoie de sentimentul de nesiguranţă, de durere, dezamăgire şi luptă.

DSCF5236

detachment

Advertisements

ursuletul si el

Standard

da, foarte interesant de cateva saptamani bune poate chiar luni ma gasesc intr-o complet de inutila existenta fara forta necesara sa reiau pictura sa creez, imi trag corpul dupa mine ca ceva de care ar trebui sa ma descotorosesc pt ca nu-mi mai foloseste nimic, da, si chiar asa cum se numeste ultima mea incercare de pictura “blocaj” exact asa ma simt acum, de parca stau fata-n fata cu un zid si desi stiu ca dincolo e o lume noua nu am energia sa il trec. de curand am inteles ca pana acum cateva luni – poate chiar un an – ma alimentam cu energie din relatiile dificile si imposibile cu barbati imposibili si dificili, intrucat cei draguti si amabili ma plictisesc. adrenalina pe care mi-o oferea acest gen de relatii complicate mi se parea ca e viata insasi de unde eu reuseam sa imi continuu periplul meu asa-zis interesant si plin de culoare pe  lume.

poate de cand am luat hotararea sa fiu singura, si asta se intampla de vreun an, iata ca ma confrunt cu lucrul de care ma temeam cel mai tare, si anume depresia, pt ca n-am pe nimeni de care sa am grija, n-am pe nimeni pe care sa alin. asadar mi-am luat un ursulet. am simtit ca pe o compulsie ca TREBUIE sa-mi cumpar un ursulet.

m-am gandit ei cacat, am innebunit la varsta asta, dar in ciuda acestui gand rational m-am decis sa-mi urmez ciudatenia faptului de a imbratisa un ursulet la culcare sa vad ce iese, ca pana la urma cine stie, poate apare lumina de undeva. bineinteles ca nu stie nimeni de asta, am spus cuiva ca am cumparat un ursulet si cand s-a uitat ciudat la mine cu coltul ochiului am adaugat ca vreau sa-l fac cadou unui copil, radeam in sinea mea, copilul eram eu. dar atat.

satula de incercarile mele zadarnice de a ma mentine la un nivel de echilibru satisfacator de om matur, m-am hotarat sa-mi urmez fantasma ursuletului. asadar el este pseudo-prietenul care ma asteapta zilnic in camera mea micuta dupa ce ma intorc epuizata de la munca, si cu zambetul lui plin de bunatate ma face sa ma simt ca un debil cand ii zambesc si eu si-l imbratisez. dar asta este, imi asum nebunia. si nu mai spun la nimeni. o farama de constiinta a mai ramas in mintea mea pe care o simt dezintegrandu-se putin cate putin care sa ma faca sa ma gandesc ce dracului e asta… asa ca astept raspuns de o buna bucata de vreme.

si iata ca aceasta a fost prima zi in care intrevad o lumina. ursuletul este barbatul dificil, complex, suferind, nefericit, problematic, care are nevoie de mine, pe care eu il alin, pe care reusesc sa-l controlez, caruia ii ofer afectiunea mea, si el ma rasplateste zilnic si-mi este recunoscator. este ursuletul pe care-l strangeam in brate cand eram mica, cand nu ma strangea nimeni in brate. este ursuletul cu care ma identificam asadar, si-l tratam cum as fi vrut ca ai mei sa ma trateze pe mine. este ursuletul pe care-l controlam, cand infricosata vedeam ca familia scapa totul de sub control. este panaceul dar totdata si otrava, iluzia ca eu pot sa-mi ajut parintii sa fie mai buni, blestemul si obsesia ce ma urmareste ca voi putea vreodata sa indrept asta, ca voi reusi sa fac dintr-o relatie extrem de dificila una extrem de fericita.

interesant ca obsesia si dependenta mea de “ursuleti” ma paralizeaza pur si simplu, nu mai pot sa creez si mi-e greu sa traiesc. realmente, dificil, traiesc suprarealist, intr-o realitate paralela, intru in belele la propriu, era sa intru intr-o belea mare de tot cu barbatul patroanei (iata, inca o relatie complicata!), deci sa-mi pierd serviciul, am dansat inconstienta pe marginea prapastiei,  imi cheltui toti banii, nici nu stiu pe ce, nu tin cont de nimic, nu mai pot dormi, sunt epuizata de la munca, vin inapoi, o iau de la cap, sunt o catastrofa.

dar azi e prima zi cand incepe sa mi se dezlege misterul ursuletului.

oh no

Standard

PICTORUL BOGDAN MIHAI RADU ARE NEVOIE DE AJUTOR PENTRU A CONTINUA SA PICTEZE!!

Pictorul Bogdan Mihai Radu a fost diagnosticat cu poliradiculonevrita acuta, o boala rara care paralizeaza treptat intreg corpul. Daca vrei si poti sa il ajuti, orice suma cat de mica ii este de ajutor.

Pentru mai multe detalii mergeti aici