vis despre mumia-fetita si dama de caro

Standard

Eram eu, fratele meu, fetita lui de 12 ani, cumnata mea, stateam asezati cu totii undeva afara pe iarba, de jur imprejur case sau blocuri. In spatele nostru un morman de crengi si frunze uscate si putrezite. Cum stateam noi si vorbeam, deodata frunzele din spate incep sa se miste, ca si cand era cineva dedesubt. Ma uit si cu groaza vad ca iese de sub mormanul de frunze, ca dintr-un mormant, o fiinta. Decrepita. Era o fata de vreo 12 ani moarta, care se sculase din mormant si incepuse sa mearga. Hainele erau precum si frunzele, uscate si putrezite, totul era descompus, carnea pe alocuri uscata pe alocuri putrezita, la nivelul gatului si al obrazului se vedeau vertebrele si maxilarul, si inca ceva ciudat, ca un fel de scut de otel minuscul ii acoperea cumva barbia si gura. In loc de ochi avea gauri sau poate inca mai erau bucati ce nu putrezisera de tot, pielea de pe fata ii atarna pe alocuri fasii, dar nu erau urme de sange. Sangele se scursese demult probabil.  Ceva intre mumie si fiinta. Respingator, hidos.

Fratele meu, cumnata si fetita lor au inceput sa tipe, infricosati. Mumia umbla de colo colo ca o epava dusa de ape, nici ea nu stia unde calca si incotro, mirata si ea si parca speriata ca a ajuns nestiut cum in lumea noastra. Acest umblet al ei sovaitor precum un om ce tocmai a orbit provoca in spectator o spaima atat de mare, incat nu doreai decat sa fugi rupand pamantul doar la gandul ca te-ar putea atinge.

Interesant este ca eu eram singura care nu ma simteam inspaimantata si incercam sa-i linistesc pe ai mei: “nu va face nimic, stati calmi”, iar ei vroiau sa fuga dar in primele momente erau pur si simplu paralizati si se holbau la ea.

In mersul ei haotic aceasta creatura a ajuns langa o femeie si a inceput sa se atinga de ea, de fusta ei, sa se agate de ea, sa o miroasa si sa-si miste capul asa cum un bebelus intoarce capul dupa sanul mamei lui. Atunci le-am zis alor mei: VEDETI NU VREA DECAT SA SUGA, O CAUTA PE MAMA EI, ca si cand as fi vrut sa-i linistesc, sa le spun ca nu e periculoasa, ca nu ne vrea raul, ca era doar o fiinta disperata.

Dar ai mei erau asa de speriati ca au luat-o la goana, am gasit o casa, am intrat in ea, si am incuiat usa.

ACUM NU MAI ARE CE SA VA FACA, le-am zis. NU ARE CUM SA INTRE AICI. STATI LINISTITI.

Acest vis m-a trezit la 5 dimineata. Atat de mult m-am gandit la acea faptura din vis, cu sentimente amestecate de mila si repulsie si teama si deznadejde,  incat n-am mai putut sa adorm.

Cine sa fi fost oare??

(Asta de cand am inteles de curand cum iti reconstruiesti masca dupa o lovitura grea de la viata. Adica ajungi pe o treapta anterioara a dezvoltarii personalitatii tale.)

Sa fi fost doamna mea de caro??

DSCF5723 copy

dama de caro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s