vis cu o batrana lesinata de marimea unui copil si cu o perna

Standard

Continutul manifest al visului:

Un magazin mic (sau farmacie), la care se ajungea urcand pe niste scari de lemn, asemanatoare cu cele pe care le am eu in casa. O batrana vrea sa urce scarile inaintea mea, ajunge sus si lesina. O ajut sa se aseze pe spate, vad langa mine sprijinite de un perete o mama (sau bunica) alaturi de o fetita. Fetita se sprijinea pe niste perne multe. O iau pe cea care era chiar sub capul ei, mica si inchisa la culoare, maro poate, dintr-un material ca un soi de catifea, si o pun sub capul batranei. Batrana avea dimensiunea unui copil. Ma uit la chipul ei si spun: “E palida. Pala”.

Descompunerea visului:

1. Scarile – de multe ori m-am gandit ca mi-e frica sa le urc sau sa le cobor, ca o sa cad si o sa ma accidentez. Scarile sunt inguste, din lemn, si dau in camera de sus. Scarile mele sunt fragile, o parte din balustrada lipseste.  Imi aduc aminte ca la cresa am de coborat si de urcat intr-una scarile, si ca una din profesoare a cazut intr-o zi si si-a rupt piciorul. Si au chemat-o la serviciu din concediu medical, cu piciorul in gips. In acelasi timp ma gandesc ca imi plac scarile intr-o casa. Simt ambivalent si placere si teama.

2. Batrana lesinata de dimensiuni foarte mici – ma gandesc la mamaia, strabunica mea, pe care o ingrijeam cand era bolnava. Apoi ma gandesc brusc la tata, care imi cere bani intruna si ca se poarta ca un copil de care trebuie sa ai grija. La Buna, bunica mea, care mereu l-a ingrijit pe tata ca pe un copil si a sfarsit mica si neajutorata, bolnava de cancer, ingrijita de mine, intinsa in pat. Ma gandesc la cealalta mamaie, de la tara, batrana si mica, la tataia care a murit bolnav de cancer, la mama care si-a cumparat cu banii pe care-i daduse el pentru doctori mancare si si-a umplut frigiderul cand  tataia murea singur in spital. Mi-e teama sa nu fiu ca mama, mi-e teama ca mama o sa fie si ea batrana si mica, si ca n-o sa am destui bani s-o ingrijesc. Alt gand care imi vine este legat de proasta relationare dintre barbati si femei de la noi din familie, ca niciodata n-am avut o imagine pea buna despre barbati.

3. Perna pe care i-am luat-o fetitei de sub cap, fetita ce statea cu mama (sau mamaia) ei.

O prima amintire legata de perna este cum stateam si eu cu mamaia mea si ma jucam cu pernele, si ea imi facea papusi pe care le lega cu cordoane si le invelea in basmale si le imbraca cu bluzite, si mie imi placeau atat de mult, ma jucam cu ele si-mi erau dragi.

Mi-a adus odata o papusa arlechin cadou, cu o fata palida, cu ochii mari si albastri si tristi, imbracat cu un costum de arlechin de catifea neagra (imi aduc aminte ca perna din vis era din catifea), cu un coif de matase pe cap si dantela alba la gat si la maneci.  Ma gandesc ca ma jucam mult cu papusile. Urmatorul gand este ca am cumparat o perna marocana frumos brodata dintr-un targ de antichitati, dar perna din vis era mai mica.

Brusc mintea mea se goleste de ganduri si am ceva ca un blanc, adica nimic, ca si cand s-ar odihni.

Imi vine in minte proverbul “sa nu te pui cu prostul ca are mintea odihnita“.

Atunci ma gandesc ca i-am considerat pe toti din neamul meu ca n-au nici o legatura cu mine, ca-s prosti, intr-un anumit sens. Ca ori sunt prosti de la natura ori sunt prosti ignoranti. Ca singura persoana cu care m-as fi inteles ar fi fost tanti Puica, pictorita, care din pacate a murit prea tanara si n-am apucat sa vorbim. Ca desi pe unii i-am iubit la nebunie, cum au fost mamaia si bunica mea, datorita bunatatii si generozitatii lor, nu mi-au satisfacut nicicand nevoile intelectuale (orice vis duce la lucruri greu de comunicat, si in unele o sa renunt la cenzura numai pt mine insami, nu si pe acest blog, desi voi incerca sa fiu cat mai deschisa).

Ma gandesc apoi ca mi-a parut mereu rau ca nu am facut parte dintr-o familie de intelectuali sau artisti. Si imi revine brusc in amintire cel mai abject episod din copilarie, cand am aflat ca varul meu de la tara G. sodomiza o oaie (sau capra), desi aveam vreo 10-12 ani pe atunci si nu stiam eu ce se intampla, totusi istoria mi-a ramas in amintire ca o cumplita degradare a omului.

Apoi ma gandesc ca preferam sa raman cu mamaia mea de la Bucuresti, decat sa ma duc la tara, unde luam bataie. Ca si mama ma batea, si ea provenea dintr-un mediu violent. Ca la tara e un mediu extrem de violent. Ca am fost prea sensibila pentru a locui la tara, desi n-am aratat-o, dar ca mereu m-am vazut diferita de ei. Ca acum nu mai tin legatura cu nici unul. Ca unul din modurile in care ma izolam in lumea mea de lumea lor era cititul, desenatul sau papusile. Ca mai aveam un alt mod, si ca acela era secretul meu. Iata:

Ca tataia avea mai multe camere la tara, asa cum se fac toate casele de acolo cu mai multe camere pentru oaspeti. Cand eram doar noi copiii, dormeam cu totii intr-o camera, noi intr-un pat si batranii in altul, dar daca veneau mai multi, unchi, matusi, atunci si numai atunci ne repartizau pe fiecare si in celelalte odai ale casei. Iar mie imi placea cu predilectie una din ele, micuta, poate cea mai micuta dintre toate, situata in partea opusa a celei in care obisnuiam sa stam, cu un gemulet mic, cu un pat cu incrustaturi de metal, cu lalele sau ingeri, cu o saltea moale si plapuma alba si primitoare. Ca inchideam usa, si ramaneam doar eu cu patul si plapuma. Ca eram cuprinsa de un soi de frenezie excitata dupa ce inchideam usa, si ma bagam in pat alaturi de plapuma, si-mi placea sa ma joc cu ea ca si cand ar fi fost prietenul meu.

Mai tarziu peste ani nu am mai vazut in plapuma un partener sexual, ci un prieten care ma imbratisa. Dar tot n-am renuntat la plapuma. Ca si acum mi-am cumparat un ursulet cu care dorm, si ca am dormit azi-noapte pe umarul lui. Ca ma simt mai bine cand dorm pe umarul lui, ca am nevoie de el ca de o perna. Ca imi place sa-mi inchipui ca ma imbratiseaza.

Gandul imi zboara la imbratisarile copiilor de la cresa, care nu sunt chiar la fel cu imbratisarile unui barbat, sa-i spun barbatul Zet, care din motive pe care inca nu le-am elucidat ma strange la piept uneori. In sensul ca la Zet simt cum opun rezistenta, poate tocmai de frica atractiei. Pentru ca ar fi o atractie interzisa, Zet fiind insurat.

4. Aici ma gandesc ca “Palida, pala” poate fi un contrast cu pielea lui inchisa, perna fiind inchisa la culoare.

Deodata imi vine in gand ca batrana mica si cu fata palida pot fi eu, copil ce imbatraneste dar care ramane copil, care are nevoie de o perna pe care sa-si sprijine capul, si ma gandesc la posibilitatea CENZURATA ca perna sa fie Zet, reprezentat printr-o perna tocmai din cauza cenzurii ce s-a impus datorita situatiei inadecvate.

Realizarea de dorinta deghizata:

1. as vrea sa-mi odihnesc capul pe umarul lui Zet

2. as vrea sa-l am pe Zet ca partener sexual, ca plapuma din copilarie, care sa ma duca pe anumite culmi (scara), si cu care sa fac sex pana lesin. Sentimentul ambivalent nutrit la vederea scarilor – placere si teama – ca si cazatura batranei ar avea sens si s-ar traduce prin semnalarea pericolului in cazul apropierii mele de dl Zet dar si a atractiei fata de el si de asemenea teama de consecinte.

LOL

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s