imi simt depresia in gat ca pe un nod. inghit in sec sau incerc sa-l ametesc in fum de tigara. nodul ramane acolo oricat fum as inghiti.
boris a revenit, fericit si pasionat ca de obicei. pentru o noapte. ne-am sculat amandoi dimineata devreme ametiti si indragostiti – de noaptea aceea. a vrut sa ma conduca acasa, incepeam lucrul la 7. a vrut sa ma conduca, pentru prima data. in mod neobisnuit, m-a sunat seara, era surprinzator ca o naluca postat in fata casei mele, ma chema afara, sa mergem sa mancam. pentru prima data.
de-atunci nu mai stiu nimic de el.
nu e ceva nou.
- cred ca tu vrei mai mult decat sex – mi-a spus in noaptea aia.
m-am intalnit intr-o zi cu tine pe strada. ma certam in gand cu o sacosa plina, facusem cumparaturi pt cei la care lucrez. m-ai vazut si ai venit dupa mine. am glumit ceva, incercand sa scap de stanjeneala de a te vedea pe tine stanjenit ca m-ai surprins in vesnica mea rutina zilnica. ne-am imbratisat, mi-ai spus cat te bucuri ca ma vezi, si ai plecat. insa toata ziua ce a urmat m-a urmarit acel sentiment penibil de jena. poate era intuitia mea care-mi spunea ca ai fi preferat sa am mai multi bani, si sa-mi schimb profesia. oare e adevarat?
- dragostea e pentru mine altceva decat relatia pe care o avem noi doi. dar nu vreau sa te pierd, esti mult prea pretioasa pentru mine – mi-ai spus de multe ori.
incerc sa pun cap la cap totul, sa inteleg unde vrei sa bati. esti o contradictie constanta pentru mine.
- te joci cu mine – imi ziceai in noaptea aia. nu stiu ce sa mai cred. nu vrei sa-mi spui prin ce ai trecut cat nu m-ai vazut.
- si e rau daca te joci? nu facem toti la fel?
nu vroiam sa sune ca un repros asa ca am completat: mastile ne protejeaza de ceilalti. cu cat ai mai multe masti, cu atat zidul din jurul tau e mai gros si mai greu de strapuns. mastile sunt ca scuturile, le folosim ca sa ne aparam.
nu mai stiu nimic de tine.
a fost ziua cuiva si in ultima clipa m-am decis sa ma duc, cand am vazut ca masca e la locul ei si ca pot s-o folosesc. chipul de dincolo de masca era schimonosit. in general nu merg la petreceri cand sunt in depresie. de ce sa le stric altora cheful? dar mi-am perfectionat talentul de a manui propriile masti.
m-am simtit bine acoperita de propria masca. pentru ca ea a vrajit in locul meu, folosind cuvinte magice si zambete luminoase. am ales cel mai conservator si posesiv si gelos barbat si am plecat cu el. ce poate fi mai conservator si mai posesiv decat un turc?
pe cine am inselat? pe tine?! tu esti doar un vis. esti o fantasma transformata in cosmar. esti un cosmar devenit oglinda. in tine imi vad propriul cosmar. durere si fericire, in acelasi timp. un abis din care nu pot scapa.
- de tine ma simt cel mai aproape…
tu mi-ai spus-o… de atatea ori.
am sperat ca pasiunea altui barbat sa-ti intunece stralucirea.
nu suferim mult decat cand pierdem pe cineva drag. cu cat persoana pe care o pierzi e mai importanta pentru tine, cu atat e mai mare suferinta. conform acestei axiome, al carei enunt se verifica si se confirma de fiecare data prin practica, incerc sa-mi spun singura ca nu ai fost important in viata mea, ca ai fost doar o aventura, ca nu-ti pasa de mine, ca am fost doar o distractie pentru tine, si ca fiecare are viata lui si lumea lui.
turcul mi-a cantat la baglama. fara voce. era un cantec frumos si trist. mi-a atins ceva in mine, si ochii mi-au plans.
- e atat de trist…
- e un cantec despre doi iubiti. iubita a murit, si acum inima lui e rupta-n doua. nu stiai versurile, dar ai simtit – mi-a zis el, emotionat.
suferinta e direct proportionala cu importanta pe care i-o acorzi celuilalt.
cand cel pe care-l pretuiesti moare, moare si o parte din tine cu el.
imi spun ca nu am fost importanti unul pentru altul.
si in schimb am in gat un nod de depresie mare cat un pumn.
