“Ma simt eliberat acum ca am incetat jocul nostru de-a iubitii. Eram tensionat si frustrat pe diverse nivele. In acelasi timp multe lucruri din tine m-au implinit si hranit in cel mai pretios mod si sunt trist daca le-as pierde… nu astept sa-mi dai un raspuns acum… dar o sa revin la tine, daca nu o sa ma blestemi forever… caz in care nu stiu ce-as mai putea face…
B.“
Cand fantasma ta imi tulbura iar gandurile nu o mai opresc nu mai opun rezistenta ci ma prind in jocul ei ravasitor si adorabil de pervers, construiesc fantezia pe repere de realitate traita deja cu tine. Ma abandonez in propria mea minte, iti aud cuvintele ti-am inregistrat toate gesturile privirea vocea esti viu in sinea mea, te misti, vorbesti, gandesti, ma atingi, ma innebunesti… pe mine sau pe altele… esti robotelul meu gonflabil si sexual pe care il folosesc cum vreau… te programez cum vreau si fac ce vreau cu tine… eu sunt invingatoarea si nu invinsa.. nu esti decat ecoul dorintelor mele si merg atat de departe unde tu cel real nu vei ajunge vreodata… si cu cat mai departe merg si cu cat mintea mea te creaza si te distruge ca sa te re-creeze si cu cat practic mai mult acest deconstructionism al relatiei noastre, al jocului nostru “de-a iubitii”… al realului Boris… paradoxal dar…
… in loc sa ma desprind mai mult de realitate, sa devin o lunatica izolata in propria lume… ma ancorez mai mult in ea, si ma desprind mai mult de visele pe care mi le-am facut impreuna cu tine.
Aceasta este probabil inimaginabila putere sau energie a fantasmei de a fi capabila sa distruga complet si in acelasi timp sa creeze ceva fabulos, sa-ti ofere poate o noua imagine a lumii, un nou sens al vietii.
Ca orice lucru sublim de pe lumea asta: are partea intunecata, care are forta sa te devoreze complet, sa-ti anihileze intregul eu sa-ti distruga intreaga viata, si partea luminoasa, cu enorma ei energie creatoare si pozitiva, ce are uimitoarea capacitate de a recrea din nimic o lume intreaga. Dar daca noi nu vedem nimic, nu inseamna ca nu este nimic acolo.
Ca si vidul din gaurile negre… care dupa ultimile descoperiri nu mai este un vid, ci plin de o fantastica energie.
Ma las moale in reveria mea asa cum ma lasam in imbratisarea ta calda si ciudat dar cu fiecare fantasma implinita pana la orgasm mai pun o cruce in dreptul tau mai adaug o distanta intre mine, cea care nu ma pot desprinde – si mine.
